Tarile civilizate isi protejeaza, in general, inainte de toate copiii. Vechii spartani incercau sa realizeze o selectie, omorand copiii ce pareau a nu putea deveni adevarati luptatori. Noi avem toate sansele sa inventam un joc national, carbonizarea nou-nascutilor direct din incubatoare. Ne promite ministrul Sanatatii ca se vor debloca locurile de munca vacante din spitale, vine conducerea guvernului si spune Pas! Vine ministrul Sanatatii sa ne spuna ca se va reconsidera salarizarea personalului medical, guvernul se face ca nu aude. Dar nu e de mirare, pentru ca tot ministrul Sanatatii ne-a spus ca acccidentul de la Maternitatea Giulesti nu reprezinta un fapt iesit din comun…
E adevarat, s-a mai inregistrat un eveniment asemanator undeva prin India, dar nicaieri in lumea civilizata. Asa ca putem sta linistiti, pana sa devenim campioni mai avem de asteptat. Oricum, probabil ca ne straduim sa nu reprezentam o tara de mana a doua, cum am fost incunostintati, de la cel mai inalt nivel, ca am fi, ci una de mana a treia sau sa inauguram noi esaloane de mana a patra sau chiar a saptea…
Pe vremea lui Ceausescu, intreband un oficial cum e posibil ca un medic sa aiba un salariu de mizerie, raspunsul a venit simplu si natural: La ce-i trebuie salariu? Ca doar nu traieste din el… Banii primiti de la pacienti erau ilegali, deci il puteau duce pe medic in puscarie, dar exact asta se urmarea, ca tot romanul sa fie in afara legii si deci santajabil.
Astazi, pe langa faptul ca suntem la mana conducatorilor, expusi exact in aceeasi masura, ni se si comunica de la cele mai inalte tribune ca am face bine sa plecam in strainatate. Primii care pleaca sunt medicii si restul personalului medical. Salarii cu mult mai bune puteau primi si pana acum. Noul imbold nu mai tine acum doar de latura materiala. E greu sa stai intr-o tara in care esti umilit si in care se declara raspicat ca nu e nevoie de tine si esti indemnat sa pleci, pentru a nu spune ca esti dat afara. Si, inca si mai grav, o tara in care, fara sa vrei, esti condamnat sa devii criminal. De ce? Simplu! Pentru ca nu ai mijloace sa tratezi bolnavii.
In plus, traim intr-o tara in care indisciplina este suverana. In zona medicala a trebuit sa vina un om admirabil, din lumea araba, care nu este numai un excelent profesionist si organizator, ci si un om remarcabil in cel mai profund sens al cuvantului, pentru ca un sistem de urgenta sa functioneze intr-adevar in mod remarcabil. Si asta nu oricum, ci impotriva vointei intregului sistem si aparat de stat. In rest, nu avem decat haos.
Isi imagineaza insa cineva ca, intr-un sistem subfinantat si umilit, poate functiona ceva normal?! Va inselati amarnic! Lucrurile se degradeaza de la o zi la alta vazand cu ochii. Si atunci cand ministrul Sanatatii iti spune ca e un lucru normal ca sa-ti arda de vii copiii si cand vinovat de acest „banal accident” nu este decat o amarata de asistenta, care trebuia sa desfasoare activitatea normata pentru cel putin patru asistente si un medic, chiar nu mai e nimic de spus.
Daca cele intamplate reprezinta un soc este doar pentru noi, pentru prostime. Oamenii de frunte, cei care ne conduc, stiu de mult ca nu au ce cauta in spitalele romanesti. De mult ei se trateaza doar in strainatate. Acolo se opereaza, acolo nasc, acolo se ingrijesc. Si asta nu pentru ca nu am avea medici si asistente de exceptie. Toti acestia sunt oameni de exceptie. Tocmai de aceea sunt cautati si vanati pentru a pleca in Germania, Anglia si in restul tarilor civilizate care au nevoie de ei si ii platesc cu mii si zeci de mii de euro pe luna. Da! Zeci de mii de euro pe luna. Acesta este salariul pe care multi dintre ei il primesc in strainatate.
Tragedia din sistemul nostru sanitar provine nu din calitatea personalului medical si inca si mai putin din calitatea invatamantului medical apreciat in toata lumea de zeci si zeci de ani, ci din reaua vointa a conducatorilor nostri care nu au considerat niciodata ca noi, muritorii de rand, meritam altceva decat incubatoare transformate in sisteme de incinerare. Din pacate, acesta este modul in care conducatorii Romaniei de ieri si de astazi privesc acest popor. La ce ne puteam astepta atunci cand ministrul Sanatatii ne declara, dupa o asemenea tragedie, ca el va lasa in urma sa o realizare remarcabila, descentralizarea sistemului medical. Ce descentralizare? Una a haosului, in care spitalele nu mai sunt conduse si finantate nici de minister si nici de forurile locale? In haos si subfinantare intr-adevar singurul lucru pe care il mai poti astepta este sa-ti moara copiii carbonizati.
Sunt spitale in care ploua in saloane, spitale in care se prabuseste tavanul peste bolnavi, spitale in care bolnavii stau cate doi sau chiar cate trei in pat. Infectiile intraspitalicesti reprezinta deja un fapt banal. Majoritatea spitalelor nici nu ar trebui autorizate sa functioneze. A trebuit sa se produca aceasta tragedie pentru ca ministrilor nostri sa le vina ideea ca ar trebui verificate spitalele daca au sisteme de prevenire si de stingere a incendiilor, ca si cand nu ar sti deja ca majoritatea, in mod evident, nu au asa ceva. Dar nu se gandesc sa verifice si instalatiile electrice, de incalzire, de aer conditionat si rezistenta la cutremure. Probabil ca stiu prea bine ca multe stau sa cada si fara ajutorul vreunui cutremur, ca in multe spitale se moare iarna de frig si vara de cald, ca te manaca nu numai gandacii, dar si sobolanii.
In sistemul nostru de sanatate troneaza haosul si iresponsabilitatea. Ea este instaurata de la cele mai inalte esaloane, astfel ca medicii si restul personalului se misca, in general, de parca ar avea ochelari de cal, pentru a nu mai vedea dezastrul in care sunt condamnati sa lucreze. Ce cuvant nepotrivit! Ei nu „lucreaza”. Ei au vrut sa-si dedice viata alinarii suferintei semenilor lor si salvarii vietii acestora, dar sunt condamnati sa-si bata joc de suferinta acestora. Ii pasa cuiva? A trecut o saptamana. Ati urmarit cumva reactiile primilor oameni din stat? Procurorii au gasit acarul Paun. O amarata de asistenta. O fi vinovata! Probabil! Dar asta este oare adevarata problema?
A fost suspendata conducerea spitalului. Foarte bine! Si cine a fost numit in loc? O persoana implicata intr-un proces, deoarece este acuzata ca ar fi omorat o pacienta pe care a obligat-o sa urce trei etaje a doua zi dupa nastere, efort in urma caruia a decedat? Nu e cazul de a discuta despre faptul ca o fi sau nu vinovata. Sunt altii chemati sa discute acest lucru. Dar, mai ales acum, este nevoie de o reala autoritate morala si de incredere… Ori, in acest sens, aceasta alegere este, cu siguranta, inca o gafa. Astfel ca nu ne mai ramane dacat sa asteptam ca, din greseala in greseala, sa ajungem la victoria finala.
Intr-un banc de pe vremea lui Ceausescu, care ne condamnase la frig, la intuneric si, in fine, la infometare, era vorba de un strain care l-ar fi intrebat: Dar cu cianura nu ati incercat? Acum raspunsul ar veni simplu. Nu! Pentru ca nu merita! Astazi, noi nu mai meritam nici macar o portie de cianura. Semanam mai degraba cu cei dintr-un alt banc antic si de demult.
Doi vanatori vorbeau intre ei.
– E adevarat ca ai fost intr-o vanatoare in Africa?
– Da, raspunde celalalt.
– Si ai impuscat lei si elefanti?
– Nu!, raspunde din nou acesta. Dar am impuscat nenumarate animale negricioase care se agitau pe marginea drumului si ne faceau cu mana.
Asta am ajuns si noi astazi. Niste banale jucarii la cheremul unor conducatori carora le pasa de orice altceva in afara de noi.
Primim exact ceea ce meritam. Cat timp vom continua sa-i aplaudam la fel cum l-am aplaudat pe Ceausescu si vom considera ca nu avem nici un drept, ca este bine si normal ceea ce ni se intampla, ne vom prabusi pe zi ce trece mai rau. Dar nu este vina altora! Este doar vina noastra. Daca asta ne place si asta ne dorim, n-avem decat sa asistam impasibili la cum ne ard de vii copiii in incubatoare. Parca am fi la teatru. Ce interesant! Au ars niste copii in incubator. Si cum s-a intamplat asta? – par sa intrebe ei nepasatori la o ceasca de cafea, in timp ce-si numara ultimele sume sustrase din fondul de asigurari de sanatate, pentru ca si din putinii bani care se cheama ca ar fi dedicati sanatatii prea putini ajung efectiv in sistem… (Nina)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Arderea_copiilor/1]}
