In unul dintre week-end-urile din aceasta toamna, am fost cu colegii de liceu intr-o noua excursie, care m-a convins cat de frumoasa si bogata poate fi Romania. De data aceasta, destinatia a fost Pestera Polovragi, un loc inedit, plin de istorie, legenda si farmec. Pestera se afla în judetul Gorj, in localitatea ce-i poarta numele, undeva intre Horezu si Baia de Fier. Pestera Polovragi este una dintre cele mai spectaculoase creatii ale batranului rau Oltet. Are o vechime de peste 7 milioane de ani, iar lungimea reala inca nu a fost descoperita, speculându-se ca iesirea ar fi in capatul celalalt al muntelui, undeva in Transilvania. Am fost impresionat de cat de mare putea fi intrarea in grota, cumva prevestind ca urma sa vad lucruri deosebite. Si asa a si fost.
Fiecare galerie m-a surprins cu cate ceva, cum ar fi picturile rupestre, semnele inscriptionate pe pereti, lasate de cei care se refugiau aici cu mii si mii de ani in urma. Mi-au placut formele sculptate in mod natural in timp, astfel putand fi identificate siluete de serpi, elefanti, vulturi. Ah, si am avut ocazia sa vad si cativa lilieci cu potcoava, agatati cu picioarele de tavan. Ulterior, am aflat ca Pestera Polovragi gazduieste o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de pestera si ca acestia reprezinta o specie destul de rara. Atmosfera placuta, aer curat, peisaj colorat, oameni calzi – asta am intalnit in excursie. Nici nu am simtit oboseala drumului, totul parca a fost rupt dintr-o poveste pe care eu chiar atunci o aflam. 
Pestera Polovragi mi-a deschis cumva dorinta de a cunoaste mai bine istoria si tara in care traiesc. Nu e chiar totul pierdut, asa cum se incearca sa se sugereze la televizor. Mai avem o sansa, si anume aceea de a deschide larg ochii catre noi insine, de a ne redescoperi prin istoria si creatiile lasate de natura pe meleagul nostru. (Cristian Solonaru)
