Ca sa poata sa se duca la meci si sa nu mai fie nevoie sa dea pe acasa in ziua meciului, sotul meu imi da un telefon si imi spune, cu o voce de betiv, ca a baut cam mult cu baietii la club si, in plus, pe acolo a trecut si Diana – Stii, blonda aia cu sanii mari... -, dar imi cere iertare, sa nu ma supar pe el, se mai intampla, el tot pe mine ma iubeste, omul mai greseste, stii, mai calca stramb, doar tot la mine se intoarce…
Imi zice ca asa sunt baietii de cartier sau de santier (nu mai tin minte), ca eu sunt iepurasul lui, bibiloiul lui, porumbita lui, viata lui, Hai, mai, mami, nu stii cat de mult te iubesc eu pe tine.
Eu am inceput sa tip si sa-i spun ca nu mai are ce cauta acasa, ca este un porc ca toti barbatii, sa se duca cu Diana, aia cu tatele mari, unde o vrea el, sa se duca invartindu-se.
Traiasca fotbalul! (Luiza Ionescu)
