Imi plac toate traditiile, dar in special… colinda care-mi umple sufletul de bucurie, de miros de cozonac, de esenta de rom amestecata cu cea de vanilie sau lamaie, e un moment in care narile imi sunt parca inundate de aburi, chiar daca nu e nimic in cuptor. Glasurile suna toate melodios, iar oamenii sunt mult mai buni. Nu trebuie sa renuntam niciodata la traditiile care ne definesc, la cele care ne fac sa fim mai buni, chiar si pentru cateva momente, la cele care ne aduc bucurii, la cele care ne construiesc sufletele… (Anca C.)
