Frumusetea este strins legata de simturi, perceptie si de senzatia de placere. Bineinteles, este ceva subiectiv, dar se pare ca sintem programati sa avem o serie de criterii obiective in perceptia a ceea ce este frumos. De exemplu, fara sa ne dam seama, ne atrage cel putin in cazul corpului uman, simetria si anumite proportii – probabil din instinctul biologic de a selectiona ceea ce este „sanatos” si are sanse de supravietuire. Cu tema frumosului si-au batut capul oamenii din cele mai vechi timpuri, iata de exemplu filosofii presocratici deja despicau firul in patru. Pitagora a gasit o legatura intre fumusete si matematica. De aici „proportia de aur” care, este confirmat, ne atrage mai mult.
Estetica este partea filosofiei care se ocupa cu natura si semnificatia frumosului. Se poate vorbi de estetica in artele vizuale, in muzica, in arhitectura, in vestimentatie, in artele culinare, cand mergem la dentist cerem din ce in ce mai mult estetica si… mai nou se vorbeste de neuroestetica. Freud spune ca suntem nascuti cu aceasta capacitate de a recunoaste frumosul. Daca ar fi asa, situatia ar fi usor de descurcat, pentru ca frumosul ar exista si noi ar trebui doar sa-l descoperim. Daniel Racovitan spune, si sunt de acord cu el, ca frumosul se formeaza in ochiul fiecaruia, diferit. (Suna amuzant, prefer teoria domnului Daniel Racovitan decat pe cea a lui Freud)
„Sectiunea de aur” este un punct sau o zona in jurul unui punct, care ne atrage cel mai mult. Intrebarea este de ce suntem atrasi? Pentru ca suntem atrasi de echilibru, pentru ca ne simtim in siguranta? Eu cred ca FRUMOSUL are o logica. Vreau s-o descopar!
Cineva spunea ca frumusetea este cea care da placere simturilor si mintii, sugerand ca obiectul placerii se apropie de conceptul ideal al fiecaruia. Felul in care se creeaza aceasta idee mi se pare mie cel mai interesant in estetica si incercam sa spun inainte ca se pare exista anumite „reguli” innascute si altele dobandite pe parcursul vietii. De exemplu, s-a demonstrat (exista multe studii psihologice) ca pana si copiii foarte mici sunt atrasi de anumite fizionomii si le resping pe altele. Sau de ce marea majoritate a celor care nu sunt cunoscatori in materie, se simt atrasi de gargarita cea rosie cu puncte negre, dar nu de alte insecte cu culori si modele diferite?
Frumosul se formeaza in ochiul fiecaruia, diferit sugereaza dupa parerea mea ideea de subiectivitate a conceptului de frumos. Standardele de frumusete variaza in functie de epoca si cultura. De exemplu, sunt triburi in Africa ce isi perforeaza buzele, nasul si alte parti corporale ca sa-si insereze tot felul de obiecte, cu cat mai mari cu atat mai bine, pentru ei fiind maxima expresie a frumosului. Pentru civilizatia europeana insa ma indoiesc ca cineva sa gaseasca frumusete in asemenea podoabe… Si sunt multe exemple similare – in China, picioarele infasate pentru a ramine mici erau (si inca mai sunt in anumite zone) considerate un standard important de frumusete si statut social.
Grecii si romanii isi stabileau standardele de frumusete pe reguli de proportie si combinatie. Iar eu ma refeream la „proportia de aur” care este o proportie, nu un punct, nici o zona in jurul unui punct. Si da, este adevarat, exista proportii faciale, corporale si pentru tot ce vrei care sunt si azi considerate standard de frumusete. Exista tratate intregi pentru cine e interesat. Frumusetea umana a fost si este foarte studiata, de cand primii oameni au inceput sa-si dea cu pamant pe fata si sa admire efectul rezultat, dar mai interesanta este reactia psihologica pe care ea o trezeste in noi. Un criminal frumos trezeste altfel de reactii printre jurati in comparatie cu unul urat. O persoana frumoasa are mai mult succes social oricat s-ar sustine contrariul. (Diana Sebastiana)
