Anul acesta nu ne-am permis sa mergem undeva in concediu (din lipsa de timp si intr-o oarecare masura si de bani), asa ca ne-am hotarat sa mergem 3 zile la Sucevita (un sat din Bucovina). Ne-am facut bagajele si am plecat spre relaxare (era vineri dupa-amiaza). Ajunsi acolo, nu stiam la ce pensiune sa ne cazam, pentru ca toate erau minunate si iti furau ochii. Am decis sa ne cazam la pensiunea Montana, situata la iesire din comuna Sucevita, inspre Moldovita.
Pensiunea Montana este amplasata cam 150 metri de la strada principala, pentru a oferi relaxare vizuala si spirituala celor ce vor sa petreaca aici o zi, un sfarsit de saptamana sau un concediu. Exact unde se gaseste tabla indicatoare de intrare, respectiv de iesire din Sucevita, pe partea dreapta a drumului, cum vii dinspre Vatra Moldovitei, se face un drumeag de tara, pe care, se afla pensiunea Montana.
Locul este superb, in jur mai sunt cateva alte pensiuni mai mici, iar peisajul este parca desprins dintr-o carte cu povesti. In spatele pensiunii este un deal impadurit, iar pe aici trec dimineata oile spre pajistile bogate in iarba. Verdeata te inconjoara oriunde te-ai uita. Pensiunea are si o parcare amenajata, iar prin fata ei trece paraul Sucevita.
Cazarea se face in camera rustice, cu mult lemn, incalzire prin pardoseala, iar pretul unei nopti de cazare include si mic dejun. Spatiul verde din jurul pensiunii este ingrijit, tuns permanent, cu braduti, pomisori, flori. In lateralul pensiunii este si un foisor unde ne-am delectat cu un gratar, apoi am fost sa admiram privelistea.
Cam asa a decurs sederea nostra: dimineata luam micul dejun apoi mergeam la plimbare, ne intorceam la pranz, luam masa, apoi iar la plimbare si ne intorceam abia seara, cand trebuia sa luam cina.
Duminica seara, gazdele ne-au organizat un foc de tabara, cu muzica buna si cu afinata din partea casei. De altfel, tot timpul amabilitatea dublata de discretie a fost cuvantul de ordine al gazdelor.
Luni, pe la zece dimineata, am pornit spre casa, cu regretul ca timpul a fost prea scurt, dar oricum, cu „bateriile incarcate” de la clipele frumoase petrecute in locuri incantatoare. (Ovidiu Grigore)
