Casele se sfintesc prin stropire cu busuioc imbibat cu agheasma, la icoane se obisnuieste sa se agate un fir de busuioc, fetele tinere isi pun busuioc sub perna in noaptea de 5 spre 6 ianuarie, pentru a-si visa ursitul… Busuiocul este o planta nelipsita din traditiile romanesti, care si-a castigat renumele si datorita multiplelor sale proprietati terapeutice. Pentru ca este o planta destinata nu numai frumusetii interioare, ci si celei exterioare, busuiocul joaca un rol la fel de important in industria cosmetica, fiind un ingredient nobil in formulele produselor de ingrijire a tenului.
Originar din India, busuiocul era considerat, inca de acum 4 milenii, o planta sacra, fiind oferita divinitatilor indiene Vishnu si Krishna. Ulterior, busuiocul s-a raspandit in intreaga Asie si in Egipt, unde era utilizat la imbalsamarea mortilor, datorita proprietatilor sale antibacteriene si de conservare. De altfel, in multe civilizatii, busuiocul a fost asociat ceremoniilor funerare: pus in mainile decedatilor, se spunea despre busuioc ca le usureaza trecerea catre lumea de dincolo. In Grecia si in Imperiul Roman, busuiocul era recoltat de bazileu (suveran) in timpul unui ritual special, fiind considerat o planta regala si simbol al fertilitatii.
Astazi, cele 150 de varietati existente transforma busuiocul intr-una dintre cele mai raspandite si mai populare plante aromatice din lume, reprezentand un element de nelipsit din bucataria mediteraneana, mai ales in Italia si in regiunea Provence din sud-estul Frantei. In aceste zone, busuiocul intra in combinatii irezistibile, alaturi de cimbru, lamaie sau ulei de masline.
Datorita aromei sale cu totul deosebite, busuiocul confera savoare oricarui fel de mancare. Insa calitatile acestei plante nu se limiteaza doar la aroma: busuiocul se distinge prin continutul bogat de vitamina C – revigoranta – si vitamina A – antioxidanta. De asemenea, este o sursa naturala de calciu si fosfor, doua minerale esentiale pentru dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a sistemului osos. In terapie, busuiocul este utilizat sub forma de infuzie sau de decoct, avand efecte benefice asupra functionarii aparatului digestiv. Fiind bogat in camfor, busuiocul este apreciat si pentru actiunea sa de combatere a racelilor, prin eliberarea cailor respiratorii. Un studiu recent efectuat in Marea Britanie a dovedit ca extractul obtinut din frunzele a doua varietati de busuioc are capacitatea de a reduce incidenta diabetului si de a diminua inflamatiile articulatiilor.
Despre ceaiul de busuioc se crede ca, atunci cand este consumat zilnic, timp de trei saptamani, creste cu aproximativ 30% viteza de metabolizare a anumitor toxine preluate din alimentatie, de la prajeli la controversatele E-uri. Tot ceaiul de busuioc contribuie la reglarea nivelului glicemiei, prin actiunea benefica asupra celulelor ficatului.
Insa busuiocul nu are numai virtuti terapeutice, ci si proprietati care il transforma intr-un ingredient esential in formulele produselor cosmetice destinate ingrijirii tenului acneic. Succesul de care aceasta planta de leac se bucura in industria cosmetica se datoreaza efectelor sale de reglare a sebumului si actiunilor de cicatrizare si calmare a epidermei.
Curatarea adecvata a tenului gras, acneic, ar trebui sa fie primul pas zilnic catre mentinerea sanatatii pielii fetei. Din gama pentru ten propusa de compania Cosmetic Plant fac parte si doua produse pe baza de extract de busuioc. Lotiunea antiacneica imbina busuiocul cu extractele de galbenele si de coada-soricelului, aceasta asociere avand actiune antiinflamatorie si cicatrizanta. Gelul antiacneic se aplica seara, pe tenul pregatit, in prealabil, prin curatarea cu lotiunea antiacneica. Este o solutie la indemana oricui pentru a tine sub control secretia de sebum si pentru a asigura sanatatea si frumusetea tenului.
