Pentru ca am trecut prin toate etapele sistemului educativ din Romania, incepand cu scoala primara in mediul rural, liceul si facultatea absolvite la unele din cele mai prestigioase unitati de invatamant din tara, pot spune ca am intalnit profesori devotati meseriei lor, dar si cei care se perindau si erau constienti de instabilitatea locului lor de munca.
De foarte multe ori, am avut sentimentul ca invat lucruri care nu imi sunt necesare, pe care nu le voi folosi niciodata… Volumul de informatii era considerabil prea mare, iar cele 6-7 ore pe zi deveneau foarte obositoare, iar concentrarea se reducea vizibil. Am experimentat viata in internate, camine, unde conditiile lasau mult de dorit, dar parca si nevoile noastre nu erau atat de mari (nu beneficiam de calculator, de pilda). Nu imi placea faptul ca in fiecare an scolar ni se mai schimba cate un profesor la cate vreo materie sau ca nu aveam o legatura foarte stransa cu profesorii, totul reducandu-se la lectii si teme… Extra scoala, am facut doar o excursie si accea tot in scop educativ!
Imi place la noua generatie tinuta scolara, care ii deosebeste de restul, posibilitatile de a studia si in afara tarii, dotarile si investitiile facute, dar pot afirma cu tarie ca mai sunt multe, multe lipsuri… Mi-as dori sa nu constituie lipsa banilor principala problema din sistem, iar profesorii sa nu mai fie considerati „cersetorii” bugetarilor, fiindca isi cer doar drepturile, sa existe o mai mare atractivitate din partea absolventilor pentru a profesa in sistemul educational, toate scolile sa aiba conditii decente pentru elevi, iar sansele sa fie egale pentru fiecare, inclusiv pentru copii nevoiasi prin implicarea mai serioasa a statului! (Gabriela Muresan)
