Trecand peste rusinea ca parlamentarii sa voteze ca o turma si sa nu acorde nici ei insisi nici cea mai mica valoare unui vot parlamentar, probabil ca este util sa vedem ce se ascunde in spatele acestei teme cu privire la care s-a discutat atata de-a lungul vremii, chiar daca aceiasi parlamentari ne asigura ca legea nu se va aplica niciodata.
Din pacate, legea, ca majoritatea legilor adoptate de acest Parlament, este absolut neclara si prost formulata. Dar ea ar putea fi clarificata prin instructiuni de aplicare. In primul rand, trebuie sa stim daca 5% se aplica si crescatorului de animale, si abatorului, si celui care proceseaza carnea, si angrosistului, si comerciantului final. Evident, aceeasi problema se ridica cu privire la lapte, la paine sau la orice alt produs. Daca se aplica doar unuia dintre ei, impactul asupra pretului final va fi minim. Daca se aplica tuturor vom avea intr-adevar o reducere a pretului cu 19%, dar vom avea si o scadere majora a incasarilor la buget.
Masura ar putea insa sa scoata la lumina comertul nefiscalizat cu alimente si atunci, prin cresterea bazei de impozitare, deficitul la buget ar scadea rapid in lunile urmatoare, chiar daca nu ar reusi sa se anuleze direct. Daca masura ar face parte dintr-un program, dintr-un lant de masuri anticriza, prin generarea de locuri de munca si prin stimularea indirecta a altor activitati economice, ar putea conduce chiar la o crestere a incasarilor la buget. Apare insa si un alt avantaj major al acestei legi, faptul ca agentii economici corecti ar fi scutiti de concurenta neloaiala a evazioniostilor, care in acest moment produc la negru fara sa plateasca nici o taxa la stat. Legea ar contribui astfel si la o asanare a economiei. Pentru aceasta ar fi insa nevoie ca aparatul de control al statului sa functioneze cat de cat corect, ceea ce nu pare sa fie cazul. Este tocmai motivul pentru care reducerea de TVA functioneaza in statele civilizate, dar este un mare semn de intrebare daca ar putea functiona si intr-o tara cu un aparat de control clientelar.
Apare insa si o a doua problema… Indiferent ca vorbim de carne, de lapte sau de paine, adica de produse din carne, din lapte sau de panificatie, fie vorbim de ansamblul acestor produse (adica atat de cele de baza, cat si de cele de lux) sau trebuie sa definim clar ce inseamana produse de baza. Care paine? Doar franzela, doar painea neagra? Includem si painea fara sare si pe cea graham? Dar pe cea feliata? Includem si specialitatile, care sunt de zece sau de douazeci de ori mai scumpe? Daca nu, cum le diferentiem? Si odata stabilite criteriile de diferentiere, sa presupunem destul de clar, desi acest lucru nu este deloc simplu, cine verifica faptul ca diferentierea de TVA se aplica corect diferitelor sortimente? Iar daca aplicam reducerea tuturor sortimentelor, inclusiv celor de lux, atunci masura nu mai vine in sprijinul populatiei cu venituri mici, ci poate fi considerata doar ca un sprijin in favoarea cresterii consumului. Ceea ce iar nu ar fi rau ca o masura de relansare a consumului si ca atare ca o masura anticriza care ar putea conduce la o relansare agroindustriala. Problema este, ca atare, de a defini exact continutul unei astfel de legi pentru a sti despre ce vorbim, de ce o adoptam, cui serveste, ce beneficii asteptam de la ea si ce probleme ridica la buget. Din pacate, ca in majoritatea actelor normative ale prezentului Parlament, aceste lucruri sunt necunoscute. Nimeni nu le ia in calcul si ca atare apar, indiferent ca se aplica sau nu, legi neclare care perturba si incurca intreaga economie. Si ar trebui sa fie clar: nu perturba economia pentru ca aduce o reducere de TVA, ci pentru ca e neclara.
O reducere clar definita de TVA reprezinta o gura de oxigen pentru economie, reprezinta ceea ce se numeste o masura anticriza, dar cu o conditie esentiala. Sa fie clara, neambigua si corect aplicata. Multi au afirmat ca legea ar putea fi buna, dar perturba economia, lasand a se intelege ca reducerea in sine ar perturba economia, ceea ce este profund fals. Perturbarea economiei vine doar din neclaritatea textului de lege, din faptul ca legiuitorul nu stie nici ce vrea si nici ce spune, la fel cum s-a vazut ca nu stie nici ce voteaza… Trebuie sa fie clar, o astfel de lege clar formulata este in folosul economiei. Dar ea poate avea un impact total diferit in functie de modul in care este redactata.
Intr-o tara normala se pleaca de la o anumita intentionalitate, se realizeaza un studiu amanuntit si apoi se ajunge la o redactare perfect clara care sa corespunda scopului propus. Din pacate, nu este cazul Romaniei. Daca legea ar ramane in forma in care a fost redactata, fara instructiuni clare de aplicare sau cu instructiuni la fel de neclare, ea cu siguranta ar produce haos. Daca ar fi clarificata, ar putea produce diferite efecte in functie tocmai de modul de redactare al acestor instructiuni. Deocamdata, o lege care este votata, dar despre care se spune ca nu va fi aplicata, produce oricum numai haos si neincredere si aduce Romania in prima pagina a presei internationale ca o tara haotica si neguvernata, care ar trebui evitata de orice investitor serios. Si aceasta este tocmai consecinta cea mai grava pe care o pot avea aceste acte parlamentare si guvernamentale. De altfel, legea a fost votata inclusiv de ministri de resort care sunt si palamentari, dar care se dezic acum de ea, fiind primii care declara ca nu va fi aplicata. Astfel, acest gen de acte normative nu reprezinta in final nimic altceva decat gratuite acte procriza… (Gheorghe Alexandru, Foto: Stock.XCHNG)
