Un vizitator permanent al comunei Valea Calugareasca a fost compozitorul, poetul, gazetarul si pilotul Ionel Fernic, care venea cu trasura de la Ploiesti la varul sau, George, la vila acestuia din Valea Larga. Trubadur incurabil, numele sau este legat de inceputurile muzicii noastre usoare, de emanciparea romantei, de impamantirea tangoului in muzica romaneasca.
Ionel Fernic s-a nascut la 29 mai 1901, la Targoviste. Tatal sau se tragea din Galati, unde se si muta si Ionel cu familia, cand avea doar un an.
La doi ani ramane orfan de mama si e crescut cu dragoste de bunica paterna. De mic cunoaste forfota portului si intinderea de ape ii sugereaza zborul: viseaza sa fie aviator. Construieste avioane in miniatura, impreuna cu varul sau, George Fernic. In casa avea un climat muzical: tatal sau canta la vioara, gramofonul rasuna zilnic, iar la pian exersa insusi Ionel Fernic.
Progresele tanarului sunt vizibile si, cu timpul, in loc sa exerseze, compune melodii romantioase. Inca de la 18 ani, numele sau se face cunoscut prin renumita Balada crucii parasite.
Dupa terminarea liceului, se inscrie la clasa de Arta Dramatica, dar trage concluzia ca nu are talent si urmeaza cursurile de pian si armonie.
Stagiul militar il leaga de orasul petrolului: se inscrie la Scoala de Ofiteri de rezerva si Infanterie din Ploiesti. Cu prilejul unui mars organizat la Bucuresti, viziteaza aerodromul Pipera si in tanarul pornit pe calea muzicii se redesteapta visul copilariei: se prezinta la raport la colonel si cere permisiunea de a zbura. Zborul il fascineaza cu totul.
Dupa terminarea stagiului militar, ramane la Ploiesti timp de un deceniu – cei mai frumosi ani ai tineretii, perioada in care era nelipsit de la conacul varului sau din Valea Larga.
Isi castiga existenta ca pianist sau mai canta prin localuri. Compunea cu o deosebita usurinta, apoi arunca partiturile la cos, de unde erau culese de cei din anturaj, astfel ca multe melodii ale sale continuau sa circule in repertoriul altor formatii.
In 1924, apare volumul Cele mai frumoase cuplete ce se canta in toata tara. Textele umoristice savuroase, precum si muzica placuta i-au adus un mare succes.
De numele lui se leaga inceputurile romantei autohtone, ramanand in zestrea de aur a geniului piese precum Romanta care minte (versuri Ion Minulescu), Iubito cu ochi verzi ca marea (el fiind compozitor si textier) sau Tiganca.
Odata cu melodiile lui Ionel Fernic, romanta se contureaza ca o specie lirica, un cantec duios si sentimental. Impresioneaza si astazi piesele in care muzica e un adevarat ecou al textului, precum La umbra nucului batran sau Iti mai aduci aminte, doamna?
Iti mai aduci aminte, doamna?
Era tarziu si era toamna
Si frunzele se-ngalbeneau
Si tremura de vantul serii,
Iti mai aduci aminte doamna?
Talent plurivalent, Ionel Fernic isi descopera si vocatia de gazetar, publicand si in propria revista Dreptatea Prahovei.
Mereu in spiritul vremii, de la romanta trece la tangou, fiind considerat precursorul tangoului romanesc. Cele mai cunoscute sunt: Pe bolta cand apare luna, Tangoul argentinian, La geamul tau luminat, dar si-a indreptat atentia si spre muzica populara, realizand aranjamente sau piese de cantece populare.
Aripile trubadurului, indragostitul de armonii muzicale si astrale, sunt fulgerate de tragicul destin la numai 37 de ani, ca intr-o ironie a soartei, intr-un accident de avion, el nefiind pe post de pilot, ci de pasager, caci dorea sa ajunga la Bucuresti. Asa s-a contopit cu infinitul albastru cel ce venea la sfarsit de saptamana la varul sau Fernic din Valea Larga. (Tania)
