Ciudati mai suntem noi oamenii. Ne dorim sa facem lucruri pe care nu le putem face, iar cei care le pot infaptui nu isi doresc. Ceea ce este mai trist, de cele mai multe ori, ca sufera persoanele din jurul nostru. Ar fi lumea mai buna daca, macar o data, am incerca sa ajutam. Daca nu pentru altii, pentru aceia care au o atat de mare nevoie, atunci macar pentru sentimentul de impacare pe care ti-l da o fapta buna.
Doar cuvinte…
Altii fac cu adevarat mai mult, iar faptele bune se inscriu in Cartea Vietii. Poate parea naiv si copilaresc, dar merita sa incercam sa facem macar cate o fapta buna pe zi. Adeseori, ramas fara idei, brusc, ma simt egoist si zgarcit. Nu este un sentiment placut si caut cu disperare o scapare. Trebuie sa gasesc o fapta buna!
Ce inseamna sa faci o fapta buna?
Sa dai de pomana la cersetori… Sa-ti ajuti prietenii… Sa donezi sange sau organe… si multe, multe altele.
Multumirile mele nu reprezinta o reactie la vreo fapta eroica, la salvarea unei vieti sau la ajutorarea vreunei batranici. Dar, in lumea noastra, corectitudinea a pierdut pariul cu interesul personal, si, de aceea, voi relata scurta poveste a doamnei de la chioscul de ziare amplasat in dreptul „Gogosii infuriate” de la Magazinul Unirea Shopping Center (Bucuresti). Intr-o zi, aproape de caderea serii, am cumparat un DVD cu filmul Who’S Afraid Of Virginia Woolf?, dupa care am mai intarziat prin oras, hoinarind; in drum spre casa, uitandu-ma la proaspata achizitie, am constatat, cu stupoare, ca tocmai cumparasem o superba carcasa. Atat… Nici urma de DVD-ul dorit!
Era tarziu, vanzatoarea plecase de mult acasa. Pretul DVD-ului era nesemnificativ, dar aici era vorba de un principiu… si, in plus, voiam neaparat filmul respectiv, pe care nu-l mai gaseam in alta parte. A doua zi, m-am dus la chiosc, cu argumentatia gata pregatita si toate posibilele ei contraargumente… gata combatute.
– Buna ziua, am cumparat, ieri, dupa-amiaza, DVD-ul acesta de la dvs.… si am avut o surpriza…
– Era un alt film?! A ripostat vanzatoarea alarmata.
– Nu, si mai frumos… Si ii arat carcasa goala. Sosise momentul critic in functie de care urma sa trec la represalii mai dure sau mai blande. Cand colo…
– Ah, vai, imi cer scuze, mii de scuze, va dau imediat altul!
Nu ma asteptam la atata promptitudine… Si nu a fost totul. Femeia a „cotrobait” pe sub tejghea si, odata cu DVD-ul cel nou, mi-a mai dat unul continand Nothing But the Truth
– Vi-l fac cadou si pe acesta, pentru ca m-ati inteles si nu mi-ati facut greutati reclamandu-ma patronului!
Imi pare rau ca, in zilele noastre, se cuvine a fi mentionat un gest frumos, cand, de fapt, ar fi trebuit sa fie ceva normal. Dar asa s-au petrecut lucrurile si ii adresez multumiri doamnei in cauza. Chapeau bas! (Paul Gheorghiu, Foto: Stock.XCHNG)