Ne-am obisnuit, an de an, de sarbatori, sa ne-ndemnam unii pe altii, sa fim mai buni, mai milostivi, mai darnic, mai… E deja o uzanta. Aproape ca am ajuns la saturatie. Atunci, de sarbatori, de Craciun si de Pasti, ne amintim si noi să fim buni crestini si sa ne intoarcem privirea spre cei de langa noi, mai putin norocosi. Iar mass-media si tot felul de organizatii neguvernamentale tot atunci apasa pedala milostiveniei.
De ce doar de Craciun ne amintim de lucrurile astea? Empatia, urmata de un ajutor concret pentru cei necajiti, trebuie sa ne anime doar la sfarsit de an? Suntem buni crestini si buni samariteni doar de sarbatori? In restul timpului putem sa-i ignoram, sa nu ne pese de ei? Si cand o facem, o facem doar din remuscare, de parada sau de frica pedepsei divine? Pai, atunci cu ce suntem mai buni decat politicienii pe care ii injuram atat, care doneaza bani la biserica pentru a-si cautiona ticalosiile terestre?
Hai sa ne uitam in adancul nostru! Ne place ce vedem acolo? Ne e rusine sau nu sa ne privim in oglinda? Sa fim sinceri si sa recunoastem ca, grabiti de a le rezolva pe ale noastre, necazul aproapelui ne provoaca cel mai adesea un ridicat indiferent din umeri. E treaba lui, necazul lui. Treaba mea e mai importanta si n-am timp! Este sau nu este asa?
Concluzia este clara si nu am s-o trag eu. Va propun mai degraba versurile unui cantec de-al lui Vali Sterian, scrise de cel disparut recent dintre noi, Adrian Paunescu. (Mihaela, Foto: Stock.XCHNG)
Problema e una
Cum tu te-ai nascut si existi ca atatia
Venirea de mila la plansu-ti.
Cand alba ti-e painea, priveste tarata,
Cu suflet milos, fii tu insuti.
Ce greu se pastreaza in viata obrazul,
Usor poti s-ajungi port de caine.
Sa spui de-a flamanzilor foame e cazul,
Chiar daca in gura ai paine.
Sa fii ce ai fost si cand tu ai de toate,
Sa nu te falsifice rangul.
Pronunta acum „Libertate, dreptate!“,
Nu tine-mbuibatilor hangul.
Pe cei invatati doar foloase a trage
De tara nimica nu-i doare.
Cand chiar Revolutia vrura s-o bage
Prin vilele lor, servitoare.
Loveste in cei ce se simt foarte bine
Cu capul de om jucand polo.
Constructia lumii incepe cu tine
Si nu de la tine-ncolo.
Problema e una si este vitala:
Cand tu ai si pat, si mancare,
Sa nu uiti de lumea, de lumea ce n-are.
Problema e una si este vitala:
Cand esti sanatos, cand nimic nu te doare,
Sa stii că destui zac in boala.
Problema e una, marunta si mare,
Ce gand te mai arde, ce fapt te mai spala,
De capatuiala.