Propolisul reprezinta probabil principala binefacere pe care o primim de la albine. Dar nu toate produc propolis si nu toate in aceeasi masura. Albinele, insecte zburatoare din superfamilia Apoideea, din cadrul subordinului Apocrita, care mai contine viespile si furnicile, cu care albinele sunt inrudite indeaproape, pot fi intalnite pe toate continentele, cu exceptia… Antarcticii. Aceste atat de harnice vietati de la care obtinem daruri de nepretuit reprezinta singurele gaze despre care putem spune ca au fost domesticite.
Sunt cunoscute deja peste 20.000 de specii, dar probabil ca mai sunt multe care asteapta sa fie descoperite. Unele dintre ele pot fi deosebit de primejdioase, precum cele africane si sud-americane. Cele romanesti s-au adaptat extrem de bine climatului local si rezista la molime si intemperii mai bine decat celelalte albine europene. Albinele traiesc in comunitati mari, un roi numarand cateva zeci de mii membri, regina, trantorii si albinele lucratoare. Sistemul lor de comunicare este complex, fiind interesant modul in care albina indica, printr-un dans specific, intregului stup directia si distanta la care a gasit o noua sursa de polen. Ele joaca in acelasi timp un rol esential in viata plantelor, contribuind la polenizarea florilor.
Recoltarea propolisului pare insa a fi rezervata unui numar restrans de albine lucratoare, care prezinta o predispozitie genetica exclusiva si care, in general, nu au o varsta mai mare de 15 zile. Astfel, intr-o colonie, doar un numar restrans de albine sunt angajate in aceasta activitate, iar acestea nu efectueaza decat foarte rar alte activitati, cum ar fi colectarea de nectar. In acelasi timp, nu toate rasele de albine produc propolis. Astfel, cercetatorii afirma ca albinele Apis indica, Apis florae si Apis dorsata, precum si albina africana nu propolizeaza. In schimb, se afirma ca albinele din zona Asiei Mici manifesta o tendinta foarte puternica de propolizare. La fel se pare ca albina gri caucaziana de munte are o tendinta de propolizare mult mai puternica decat cea italiana. Albina romaneasca, Apis mellifera carpatica, are o tendinta moderata de propolizare, mai redusa decat cea caucaziana sau cea anatoliana. De altfel, sunt indicii ca in zonele paduroase si cu un climat mai aspru albinele produc mai mult propolis decat in zonele de campie si cu un climat mai bland. De asemenea, ele tind sa propolizeze mai mult primavara si toamna decat in timpul verii. Dar, indiferent de rasa sau de productivitatea albinelor, propolisul, acest neprecupetit, dar al micilor zburatoare, prezinta aceleasi formidabile calitati terapeutice de care va puteti bucura din plin savurand drajeele Propolets, la fel de benefice pentru sanatate pe cat sunt de gustoase. (Foto: Stock.XCHNG)
