Unul dintre momentele in care cutreieri orasul este atunci cand cauti un cadou. Iti rozi unghiile si-ti storci mintea: „Cu ce as putea sa o surprind pe mama? Ce i-ar placea?”. Si-ti amintesti de cadourile de sub brad. Ea stia mereu ce-ti doresti, doar ii scriai Mosului. Iti ghicea deseori dorintele cand te postai in fata vitrinei si zambeai cu gura pana la urechi la vederea unei jucarii. Si atunci cand te lua de mana zicand „Ne grabim! Trebuie sa ajung si la serviciu” ramaneai cu capul in spate, inca privind spre vitrina. Iar a doua zi gaseai langa patut jucaria mult dorita.
Azi e frig si e ianuarie. E 20 ianuarie si e ziua mamei. Ma plimb prin magazine intrebandu-ma „Ce i-ar placea mamei sa primeasca?”.
Farmacista e cea care imi zambeste. Stiu ca mama nu mai are bani de medicamente. Noroc ca am bursa la scoala. Trebuia sa-mi cumpar un alt tratat de specialitate pentru facultate, dar aman treaba asta. Mama e mai importanta.
E cald in farmacie. Ma incalzesc. Imi place sa vad pe masa intotdeauna o sticla de apa si pahare de unica folosinta. Sunt oameni care vin cu migrene acolo si poate nu mai au bani si de apa sau e un chin sa mai astepte pana ajung acasa pentru a lua pastila. Imi place existenta acelei sticle acolo.
Dar medicamentele o fac pe mama sa se intristeze. Isi aminteste ca e bolnava. Am nevoie de ceva care sa o faca sa zambeasca. Sa fie o pereche de cercei? Sau un parfum? O crema? E posibil sa aiba alergie la ultimele doua, mai bine ma mai gandesc.
Magazinul de bijuterii e la „doi pasi” de mine. Oferta e intr-adevar serioasa. Imi bag nasul prin toate modelele. Le studiez si mi-e greu sa ma hotarasc. Imi place asta. Inseamna ca am in fata un comerciant bun, cu marfa de calitate. Vanzatoare e o tipa chic care pune intrebarea-cheie: „Ce varsta are doamna pentru care cumparati?”. E importanta varsta. Asa deduci si gusturile unei persoane dupa epoca in care si-a trait tineretea. Are o marja de eroare relativa, dar eu eram acolo si-i puteam confirma daca se incadreaza sau nu in limitele gusturilor mamei. Imi plac oamenii care stau dincolo de tejghea si nu te agaseaza cu intrebari prostesti, ci pun punctul pe „i”. Aceasta era o vanzatoare isteata. (Ileana Badea, Foto: Stock.XCHNG)
