La prima vedere, mediatizarea excesiva a malpraxisului in Romania este motivul pentru care increderea romanilor in medici este intr-o continua scadere. Pentru romanul obisnuit, viziunea de ansamblu asupra sistemului medical se reduce drastic la relatia sa directa cu medicul si cu personalul medical. Poate ar fi important sa precizam ca nu toti romanii sunt victime ale erorilor medicale, nu toti romanii sunt nedreptatiti sau nemultumiti de ceea ce le ofera sistemul medical actual. Cu toate acestea, exista din ce in ce mai multe circumstante care favorizeaza greselile medicale. Numai in 2010 au fost inregistrate peste 400 de cazuri de malpraxis in Romania, cele mai afectate zone fiind judetele Hunedoara, Iasi sau Bucuresti. Ce inseamna, de fapt, „malpraxis”?
Conform DEX-ului, termenul de malpraxis este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medicofarmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice (conf. Legii 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii). Termenul vine din limba latina, malus insemnand rau, iar praxis, practica.
Inainte sa aruncam cu pietre in personalul medical, ar trebui sa luam in calcul dotarile cabinetelor, stocul de medicamente disponibil sau chiar starea psihica a medicilor, avand in vedere schimbarile atat de dese si drastice la care sunt supusi. Poate ca ar trebui sa intelegem ca si medicii sunt, in fond, oameni, iar oamenii pot comite greseli. Cum credeti ca va opera un chirurg care tocmai a aflat ca spitalul in care isi exercita activitatea se va inchide?
Teoretic, adica dupa parerea noastra, a pacientilor care sufera de multe afectiuni, medicii nu ar trebui sa fie afectati de nici un factor atunci cand intra in cabinet sau in salile de operatie. Practic, natura umana isi manifesta starile sale psihice, indiferent de meserie, iar sanatatea noastra, a pacientilor, este pusa in pericol. Cine sa fie vinovatul? Este o ecuatie cu foarte multe necunoscute si e greu de stabilit…
Un alt aspect demn de luat in seama il reprezinta “micile atentii” pe care fie le cere medicul mai mult sau mai putin elegant, fie se simte pacientul „dator” sa i le ofere.
Personal, am trecut prin experienta spitalizarii si am reusit sa vad ce inseamna sa fii tratat cu indiferenta si ce inseamna sa fii tratat conform regulilor de bun-simt. In 2008 am fost internata cu fetita mea (care avea doar un an atunci) la un spital din localitate. Mi s-au facut diverse aluzii din partea medicului care s-a ocupat de caz, aluzii din care am inteles ca trebuia sa ofer niste”mici atentii”. Insa, nici macar dupa ce m-am conformat acestor reguli, fetita mea nu a fost tratata. In acest spital, comunicarea dintre pacienti si medici se reduce doar la aluziile referitoare la atentii. Insa, nici dupa trei zile de spitalizare (timp in care starea fetitei mele s-a inrautatit), nimeni din personalul medical nu a venit sa discute cu mine, sa imi spuna care au fost rezultatele analizelor sau care este posibilul diagnostic. Din respect pentru medicii care isi fac datoria asa cum trebuie in acest spital, n-o sa dau numele spitalului; poate ca nu ar fi drept sa arunc cu noroi asupra intregului spital, cand eu am avut ghinionul de a intalni un grup de oameni fara caracter. Asadar, am plecat la un alt spital, in alt judet. Este o practica foarte des intalnita… nu esti tratat corespunzator, pleci in alt judet, cu bagajele pline de sperante ca acolo vei fi tratat ca un om.
Asa am ajuns la Iasi, la Spitalul Sfanta Maria. Aici am avut parte de o comunicare deschisa si de un profesionalism corespunzator, iar fetita mea s-a vindecat de raceala la plamani. Si, paradoxal pentru mine, nimeni nu mi-a facut nici o aluzie, nici o insinuare, deci, a fost „fara atentii”.
Iata ca, pentru noi, pacientii, este foarte dificil de inteles care sunt circumstantele care duc la neprofesionalismul unui medic, pentru ca in joc este sanatatea noastra sau a copiilor nostri, iar cu aceasta nu se poate jongla… exista in sanatate evenimente ireversibile, dramatice chiar, iar noi, pacientii, pe acestea vrem sa le evitam.
Daca pana nu demult reclamarea cazurile de malpraxis necesita demersuri greoaie, expertize medicale foarte scumpe, facute tot din buzunarul pacientului care deja a avut de suferit, iata ca din 2010 se pot cere despagubiri materiale si morale de la firma de asigurari la care este inscris medicul care a gresit. Pare o facilitate, insa exista situatii in care aceste despagubiri materiale nu te mai ajuta la nimic… dupa cum am mai spus, unele lucruri pot fi iremediabile in sanatate. (Oana Pricob, Foto: Stock.XCHNG)
