Nu e greu sa observi, in aproape toate domeniile, faptul ca angajatii a caror slujba se desfasoara „la vedere” sunt selectati „pe spranceana”: de la simpli vanzatori in supermarket sau secretare pana la crainici tv sau asistenti manager. Observatia, cred, e universala. La noi s-a conturat odata cu celelalte schimbari aduse de inlocuirea regimului anterior. N-am folosit intamplator genul masculin. Insa incidenta fenomenului e mult mai vizibila in cazul reprezentantelor sexului frumos. La drept vorbind, fara sa gandesti problema sub toate aspectele, te bucuri mai mult intr-un stand cu suvenire, spre exemplu, sa-ti surada o veritabila descendenta a Afroditei… Parca ti-e mai usor sa comunici cu ea! Toate astea in conditiile in care sunt si eu femeie! Darmite un barbat!
As dovedi cel putin inocenta in gandire daca mi-as imagina ca intreaga cariera a unei femei frumoase n-are legatura cu aspectul sau „comercial”. Desi, in ipostaza mea rationala, un conglomerat de idei pune stapanire pe mintea mea: intaietatea competentei in fata prezentei agreabile (ma cam visez in Suedia…); egalitatea de sanse atat pentru femeia ce are, printre caracteristici, coordonatele 90-60-90, cat si pentru cea care a ales sa nu se infometeze (viziune utopica?); directia sanatoasa receptata de generatiile in formare, a caror privire trebuie indreptata spre lucrurile esentiale, reale, durabile (parca n-as trai pe plaiuri mioritice!); devenind ceva mai pragmatici, cand frumusetea incepe sa apuna, dupa ani de perfectionare si de formare de competente, ce facem? Dam angajatii afara si aducem Afrodite proaspete? 
Locul meu de munca, din fericire, n-a presupus nici o selectie pe baza criteriilor estetice. Nu ca as fi fost deficitara la acest capitol. Insa, cu trairile si cu simtirile de acum, cele ale maturului, n-as putea accepta astfel de compromisuri! De-a lungul timpului, am putut observa puterea pe care ti-o da in anumite situatii „confectionarea” unui aspect ingrijit, elegant, cu trasaturile ce te avantajeaza evidentiate si cu cele care nu-ti vin tocmai bine, estompate. Am putut observa vraja pe care o produci asupra celor din jur daca ai zabovit in fata oglinzii ceva mai mult timp dimineata decat pentru a te asigura ca ochii nu-ti poarta cu ei semnele somnului de noapte. Si va spun cu mana pe inima ca elevii mei sunt mai atenti la ora si mai motivati sa raspunda atunci cand „doamna” e „cool” decat in zilele in care e ceva mai anosta.
Chiar am fost pusa intr-o situatie usor neplacuta, printre adulti de aceasta data, cauza fiind aspectul meu exterior. Imi obisnuisem colegii sa ma vada zilnic purtand haine apropiate de stilul sport, imaginea fetei nefiind cosmetizata. Dupa ce Afrodita „m-a vizitat”, reactia lor devenise destul de greu de ascuns. Iar punctul culminant a fost atins printr-o observatie inocenta: „Si mai zici ca nu face haina pe om!”.
O sa va mai spun ceva, dar mai in soapta, sa nu ne-auda ai mei… Imi dau cuvantul meu de doamna ca sotul e mai galant cand e incantat de „companie”, iar copila arde de nerabdare sa-si prezinte mama colegelor ei…
Pe de alta parte, e o chestiune de elementar bun-simt sa nu permiti timpului sa-si lase amprentele lui adanci asupra trupului tau. Un tratament adecvat al pielii, un machiaj potrivit momentului zilei, contextului social si varstei pot face adevarate minuni.
Am tot reflectat asupra unui alt aspect: primeaza frumusetea interioara? Cea exterioara? Atitudinea? Fara a avea pretentii de datuum, cred ca e o interdependenta intre acestea. Si nu ma refer la teoriile conform carora chipul, si chiar constitutia trupului, ar dezvalui caracterul, felul in care gandim si simtim. Simt ca una o stimuleaza pe cealalta. Cel mai usor e sa „updatam” chipul. O crema hidratanta, o trusa minimala de machiaj si esti alta! Dar, parca, fiind „alta”, te armonizezi mai mult cu tine insati, capeti incredere in propria persoana, incepi sa ai atitudine… Frumoasa si eleganta, nu-ti mai permiti in supermarket sa adopti o postura care sa-i deranjeze pe ceilalti cumparatori, sa nu dai prioritate pietonilor pe trecere … Traiesti in alta lume…
Revenind la beneficiile frumusetii in cautarea unui job, pentru ce optam? Pentru competenta sau pentru prezenta agreabila? Dar nu se exclud aceste doua aspecte! Pot exista impreuna! Insa directia privirii sa fie corecta! Altfel, copiii nostri isi vor dori toti sa devina fotomodele, sa conduca nu stiu ce bolid, fara a cauta adevaratul sens al vietii! Altfel, fetitele noastre vor cauta casatoria cu vreo avere, isi vor expune „fericirea” pe sticla, dupa care vor aranja divorturi cat mai apetisante pentru publicul la fel de infometat…
Asadar, doamnelor, fiti destepte si frumoase, fiti competente si vesnic tinere! (Lacramioara Maxim)
