Un nou an, un nou inceput sau o continuare a visurilor, sperantelor dragei mele tari de a deveni ceea ce trebuie sa fie: o tara puternica, respectata, increzatoare in fortele sale, iubita. Nu stiu ce sa spun, dar doresc pentru oamenii acestei tari, din care fac si eu parte, sa descopere si parti frumoase ale acesteia, nu numai saracie, mizerie, certuri, scandaluri in presa, minciuna si ura multa. Doresc ca aceste parti frumoase sa le vada din istorie, natura, traditii, poezie, muzica, literatura. Sa se bucure si de aparitia unor constructii noi, locuri de munca, drumuri pe care se poate circula, curatenie si multe alte lucruri frumoase, bune, care sa le intareasca increderea in ei, in cei care-i conduc, in semenii lor. Surasul copiilor, zambetul adolescentilor, adultilor si batranilor sa rasara iar, bucuria sa li se citeasca pe chip, dragostea de viata, de viitor. Stau si ma intreb daca nu doresc prea mult, prea repede sa se intample, dar cred si sper. Sa nu uitam acea vorba inteleapta: Speranta moare ultima. (Gabriela Rotaru)
