Doua liniute… si un sir nesfarsit de lacrimi de fericire, imbratisari, saruturi fierbinti, un carusel de emotii… asa a inceput lunga noastra calatorie de noua luni catre Ea. Pentru ca am simtit de la inceput ca este o Ea, pentru ca mi-am dorit sa fie o Ea, am visat ca va fi o Ea. Delia, dragostea mea. Cred ca asa as putea descrie cel mai minunat si mai fericit moment din toata sarcina, desi imi este tare greu sa aleg dintre o mie de momente fericite si minunate, pentru ca fericit si minunat mi se parea fiecare miscare a ei pe care o simteam vibrand adanc in toata fiinta mea, fiecare degetel, manuta, piciorus de la fiecare ecografie, fiecare dimineata in care ma trezeam si spuneam buna dimineata, Delia, chiar si fiecare arsura, durere, disconfort pe care il simteam mi se pareau fericite si minunate pentru ca stiam ca toate acestea sunt pentru ca Ea este acolo, pentru ca se misca, pentru ca creste, pentru ca exista.
Toata lumea mi se parea mai frumoasa pentru ca exista Ea. Privirea grabita a vanzatoarei de ziare, mersul garbovit al batranei de la parter, fetele zgribulite ale calatorilor din troleibuz, vitrinele colorate ale orasului, orasul, tara, continentul, universul si tot ce este dincolo de el, totul respira altfel, arata altfel, insufletit ca prin minune. Intreaga mea viata capatase un sens.
Un singur moment imi amintesc cand inima mea a incremenit si se parea ca toata viata mi se prabuseste. La ultimele controale inainte de nastere, medicul ne-a spus ca aveam foarte putin lichid amniotic si ca asta poate insemna ca bebe, adica Ea, ar putea sa aiba o malformatie la rinichi. Am strans din dinti, am respirat adanc, adanc si pur si simpu am refuzat sa ma gandesc ca acest cosmar poate fi adevarat, pentru ca Ea trebuia sa fie perfecta, nu neaparat cea mai frumoasa, nu neaparat cea mai desteapta, nu neaparat cea mai deosebita, ci perfecta, pentru ca era a mea. Si asa a si fost. Sta langa mine si imi zambeste strengareste cu cei patru dinti ai ei. Se uita la monitor in timp ce scriu si stie, bineinteles ca stie, ca aceasta poveste este despre Ea si o iau in brate si nu mai pot sa scriu nimic, decat atat: Ea exista. (Marilena Panait)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Bloguri/Pentru_tine_si_puiut/Intreaga_mea_viata_capatase_un_sens/1]}
