Am avut noroc de o sarcina usoara, cum putine mame au…Nu greturi matinale, nu pofte, nu contractii inainte de termen… Puiul nostru a fost atat de cuminte in burtica, incat in luna a cincea de sarcina am mers in vacanta in Grecia cu autocarul si nu mi-a facut nici macar o problema! Am lucrat pana in luna a opta, pana cand colegii au inceput sa ma trimita acasa, de frica sa nu nasc „live” cu ei.
DPN-ul fusese stabilit pe 25 ianuarie 2009, iar eu asteptam linistita ziua cea mare, fiind foarte hotarata sa nasc natural.
Pe 22 ianuarie, insa, am realizat ca timp de cateva ore puiutul meu nu ma mai inghiontise deloc. I-am vorbit, i-am cantat, l-am rugat sa imi dea un „croseu”, dar… nimic. M-am echipat linistita si am mers la cabinetul doctoritei. Dupa un consult rapid, a venit verdictul: inima baiatului nu bate cum trebuie si e musai sa il scoatem in lume, vrand-nevrand. In 30 de minute eram internata si aveam si analizele facute, si eram programata la cezariana pentru a doua zi dis-de-dimineata, asta daca nu apareau alte complicatii in timpul noptii.
In 23 ianuarie la ora 10.20 a aparut pe lume Daniel, cel mai curat si rozaliu baietel pe care il vazusera asistentele in acea zi. A avut nota 9, insa pentru noi e un baiat de nota 10 pe linie! (Anca Bejinariu)
