Va felicit in primul rand pentru staruinta si perseverenta voastra de a reda romanilor increderea in ei insisi si in ceea ce realizeaza/au realizat cu convingere si credinta de-a lungul timpului. Semnele bune au aparut si se vad in preocuparile tot mai insistente ale semenilor nostri de a cauta naturalul de altadata, pe care au avut fericirea sa-l intalneasca in copilaria lor, in preparatele bunicilor de la tara, cand piata nu era invadata de atatea „E-uri”.Ati solicitat o opinie sincera si tocmai de aceea am curajul sa va spun ca personal am incredere in produsele romanesti si in capacitatea de a fi valorificate eficient sub marci si branduri proprii. As indrazni sa va enumar cateva exemple de reusita in acest sens pe care cu convingere le folosesc: produsele Gerovital, produsele marca Apicola, produsele Plafar, produsele Hofigal, Dacia Plant, Favisan, apa minerala de Valcele, produsele Sano Vita, aparatul Salin.
Cred ca in comparatie cu cele straine sunt mai bune pentru ca inglobeaza ceea ce este din punctul meu de vedere esential, „energia/spiritul locului”, acesta al nostru romanesc, iar procesarile nu sunt atat de sofisticate. Le lipseste o promovare adecvata similara multinationalelor.
Am sa va dau un exemplu care mi-a venit in minte gandindu-ma la ceea ce italienii promoveaza cu atata mandrie si profit pe masura: prosciuto di Parma.
Am fost in peninsula de mai multe ori si recunosc ca acest produs are trecere mare la ei, drept care am decis sa experimentez producerea lui acasa asa cum mi-am adus eu aminte ca aveau bunicii in pod. Simplu, cu sare, putine condimente, un pic de fum si tinut la aer. Va rog sa ma credeti ca nu a fost cu nimic mai prejos si nu a costat 200 de euro ca cel din Italia. Am vazut ca unele mici firme au inceput sa reproduca tot mai mult retete traditionale, cu un interes neasteptat manifestat de catre consumatori. Ar fi multe de povestit, important e ca se poate, si asta trebuie incurajat! (Domuta Gheorghe)
