Uneori e calm, alteori se infurie si isi ridica amenintator valurile spre cer, asemeni unui om cazut in necazuri care il coplesesc si il razvratesc impotriva lui Dumnezeu. In zilele reci, de toamna, cand il privesti de pe malurile pustiite, il simti parca soptindu-ti povestea…pentru ca fiecare apa are povestea si farmecul ei. Ucrainenii ii spun Cepem, maghiarii l-au numit Szeret (Dragul, in traducere), iar noi ii spunem Siret. Izvoraste din Carpatii Padurosi si strabate aproape 600 de kilometri pe teritoriul tarii noastre, in regiunea Moldovei, si 110 kilometri in Ucraina. Cele mai vechi referiri la raul Siret dateaza inca din Antichitate, cand Ptolemeu aminteste in lucrarea sa „Geografia” despre raul Hierasus (in traducere Sfantul). De-a lungul timpului, magia raului Siret a fost indelung folosita ca sursa de inspiratie pentru poeti si scriitori. Printre cei care au facut elogiul farmecului acestui rau se numara Ion Creanga si Vasile Alecsandri.
Multa cerneala s-a mai scurs in cuvinte frumoase, nascocite de catre oameni de cultura, iar Siretul a devenit in timp nu numai raul cu cel mai mare debit din Romania (28,116km²), dar si un rau cu o personalitate puternica, un rau ale carui valuri se pot transforma in adevarate amenintari pentru oamenii care locuiesc in regiunile pe unde acesta trece. Localnicii spun ca au trait dintotdeauna cu frica aceasta de a nu fi inundati de valurile dezlantuite ale Siretului, insa, in ultimii ani, mai exact de prin 2007, nenorocirile cauzate de salbaticia cu care Siretul a distrus totul in cale sunt din ce in ce mai dese.
Se spune ca oamenii din zona Moldovei poarta in suflet o credinta inca pura in cele sfinte, asadar, in fiecare an, pe timpul inundatiilor (din pacate, de ceva timp, exista si acest termen), preotii din satele care sunt asezate de-a lungul Siretului tin slujbe prin care Il roaga pe Dumnezeu sa mai domoleasca Siretul. Cu toate acestea, in fiecare an, din motive nestiute inca, furia apei creste din ce in ce mai tare, iar oamenii sunt tot mai afectati. Unii parasesc locurile si se indreapta catre regiuni in care spera ca vor scapa neatinsi de furia valurilor, altii raman sperand in promisiunile celor care ii conduc – promisiuni de refacere a digurilor, de consolidare a malurilor (numeroase portiuni din maluri s-au surpat in anii trecuti in timpul inundatiilor). Pe timpul verii, atunci cand zilele toride coplesesc localnicii, acestia regasesc in valurile calme si domoale racoarea de care au nevoie. E vremea aceea frumoasa in care Siretul e calm. Valurile lui trec lin, printre copiii care nu se mai satura de balaceala. In fiecare an, Siretul stie sa fie viclean si sa amageasca, pentru ca apoi sa isi ceara tributul. Sunt locuri despre care unii localnici din Lunca Siretului spun ca ar fi bantuite de stihii care se amuza luand vietile tinerilor care se balacesc printre valuri. Exista locuri stranii in care parca simti sufletul apei, pentru ca, aici, localnicii spun ca, din strabuni, oamenii credeau in sufletul apelor. Insa, pe cat de stranii pot sa para unele locuri, pe atat de frumoase si feerice sunt altele. Despre unul dintre aceste locuri am aflat cateva lucruri extraordinare.
Batranii din satul Hantesti, judetul Suceava, povestesc despre o fecioara care, acum cateva sute de ani, fusese obligata de catre parinti sa se marite cu unul dintre cei mai bogati boieri din zona, insa inima ei apartinea unui simplu baci. In ziua nuntii, fecioara s-a aruncat in valurile involburate ale Siretului, iar baciul, de durere, si-a luat zilele infigandu-si un cutit in inima. Se spune ca, inainte de furtuna, atunci cand vantul incepe sa sufle din ce in ce mai tare, sufletul baciului isi cauta iubita prin valurile raului Siret, rascolindu-le din ce in ce mai mult. Iar atunci cand furtuna este pe sfarsite, sufletul baciului se retrage indurerat si inlacrimat, spre padurea despre care se spune ca o bantuie.
In ultimii ani, spun batranii din satele asezate de-a lungul Siretului, baciul si-a cam pierdut cumpatul, iar valurile Siretului devin din ce in ce mai amenintatoare. Dincolo de farmecul legendei, exista si un farmec aparte care atrage. Multi tineri se intorc in aceste locuri pentru a-si construi case, in ciuda avertismentelor date de catre autoritati – acelea de a construi doar in zone cat mai indepartate de cursul raului.
In incheiere, va spun doar atat: daca treceti vreodata prin Moldova, treceti si pe la raul Siret; in zilele de primavara, veti ramane cu amintirea parfumului de salcami de pe malurile sale, iar iarna veti putea crede ca va aflati in fata unui patinoar imens, dar periculos. (Rodica Puscasu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Siretul_intre_legenda_si_realitate/1]}
