In zilele noastre, aproape totul se rezuma la satisfacerea eului, a dorintelor; o goana nebuna dupa „a avea”, iar cand verbul se conjuga la prezent, esti prea obosit sa te si bucuri. Astfel, in vara anului trecut, impreuna cu sotul meu am facut un scurt popas la Cetatea Neamtului. Este o asa mare diferenta in viziunea pe care o ai asupra lucrurilor in anumite peroade ale vietii! Matur fiind, esti fascinat, te bucuri de fiecare peisaj, fiecare frunza ti se pare unica, fiecare poteca, o incantare. Zidurile si incaperile sunt refacute, dar s-a reusit sa se pastreze atmosfera vremurilor, incat vorbesti in soapta, cu sfiiciune, sa un deranjezi. Parca astepti ca timpul sa-ti deschida o cale si sa traiesti aievea acele vremuri apuse. Frumusetea locurilor te face sa gandesti invers proverbul „omul sfinteste locul” si sa constati ca locul il face pe om mai frumos si mai bun. Oamenii s-au schimbat, pasim pe drumuri nesigure si asta ne face circumspecti. Coplesiti de istorie, de vesnicia din jur, de zidurile ce au strabatut vremea, ne indreptam pasii catre casa, cu gandul sa revenim curand. (Elena Tofan)
