Diamantele sunt unele dintre cele mai vechi pietre de pe pamant – cele mai recente depozite au 50 de milioane de ani, iar cele mai vechi, 2,5 miliarde de ani. Sunt cele mai vechi obiecte pe care cineva le poate detine. Ele s-au format la peste 160 de kilometri sub scoarta Pamantului, fiind aduse la suprafata de eruptiile vulcanice. Ele sunt admirate nu numai pentru frumusetea lor, ci reprezinta si un material strategic si high-tech, fiind folosite in tehnologiile de varf.
Cuvantul diamant vine din greaca, unde adamas inseamna invincibil sau de necucerit. In latina, termenul a devenit adiamantem. Interesant este ca radacina ariana a acestui cuvant, dam (a calma, a imblanzi), a format si cuvantul madam. Termenul adamas era folosit pentru a descrie cea mai dura substanta cunoscuta si a devenit sinonim cu diamantul, datorita duritatii acestei pietre pretioase, alcatuite din carbon – elementul chimic fundamental pentru orice forma de viata, aici, in cea mai concentrata, pura si cristalizata forma a sa.
Pana prin 1725, se credea ca orasul indian Golconda, centrul comercial al diamantelor, era sursa acestor pietre pretioase. De fapt, ele se extrageau din cateva mine aflate in apropierea acestei localitati. Totusi, de-a lungul celor 2.500 de ani in care subcontinentul indian a fost singurul producator de diamante din lume, sursa vulcanica a acestor bogate zacaminte aluviale nu a fost descoperita.
In orice caz, europenii erau printre cei mai mari doritori de diamante, facand tot posibilul sa ajunga in posesia acestor uimitoare pietre. Inainte ca portughezii sa descopere o ruta directa, pe mare, catre India, diamantele ajungeau in Europa prin Venetia, venind pe doua drumuri – unul ce venea prin sud, prin Etiopia si Egipt, iar celalalt prin nord, prin Arabia, Persia, Armenia, Turcia.
Prima ghilda, breasla a taietorilor si slefuitorilor de diamante, a fost constituita la Antwerp (Belgia), fapt care a dus la inflorirea economica a acestui oras si la dobandirea renumelui de centru al diamantelor. Pietrele brute veneau din Lisabona si din Venetia, iar mai tarziu din Londra (dupa ce britanicii si-au intarit pozitiile din India, spre sfarsitul secolului al XVII-lea). Singura perioada in care Antwerp a pierdut acest statut a fost dupa atacurile armatei spaniole asupra orasului, din 1585 – atunci, multi slefuitori s-au mutat in Amsterdam. Miscarea s-a datorat si faptului ca mestesugarii care se ocupau cu diamante, multi dintre ei evrei persecutati religios in Spania, Germania, Polonia sau Portugalia, au fost atrasi de politica liberala a Olandei. Insa in momentul in care politicile fiscale din Tarile de Jos s-au schimbat, cei mai multi dintre ei au preferat sa se intoarca in Antwerp.
Si astazi, in acest oras belgian se prelucreaza peste 80% din diamantele brute ale lumii, precum si 50% din diamantele slefuite, continuandu-se o traditie a slefuirii si a comertului, veche de 500 de ani.
Dupa ce zacamintele indiene au secat, Brazilia a asigurat pietre de mici dimensiuni, dupa 1730. Din 1866, a intrat in scena Africa de Sud, moment care a coincis cu aparitia noilor imbogatiti ai Revolutiei Industriale si, ca o consecinta, cu cresterea brusca a cererii de bunuri de lux. Pentru prima data, in regiunea Kimberley din Africa de Sud au fost descoperite formatiuni vulcanice (numite filoane) cu un tip de roca necunoscuta, care continea diamante. Roca, o varietate de peridotit, a fost numita kimberlit, dupa regiunea respectiva. Diamantele din Australia de Vest provin insa dintr-o sursa diferita, o roca inrudita, numita lamproit.
Descoperirile din Africa de Sud au dus la aparitia a numerosi prospectori care au emis o serie de revendicari ale unor depozite. Excavarile miniere facute la intamplare au facut imposibila o exploatare rationala a campurilor cu diamante. In 1889, Cecil Rhodes si Barney Barnato au cumparat toate revendicarile si au creat compania De Beers Consolidated Mines, Ltd., instaurand un monopol pe piata diamantelor, care dureaza si astazi. Un nou camp cu kimberlit ce contine diamante a fost descoperit in 1992 in Transvaal. Cu toate acestea, exploatarile sud-africane sunt concurate de marile depozite australiene, care furnizeaza acum aproximativ o treime din productia mondiala. Mai mult, alte filoane din aceeasi regiune sunt inca in proces de evaluare.
Minele Argyle sunt renumite si pentru procentul ridicat de material galben si maro, cunoscut sub numele de Champagne si Cognac, precum si pentru o cantitate mica, dar constanta de pietre in nuante de roz pana la rosu. Aceste pietre roz si rosii se vand in licitatii private, ca oferte speciale. In fiecare an se organizeaza expozitii in Sydney, New York, Tokyo, Hong-Kong, Geneva si Londra, unde diamante roz slefuite, cu o greutate medie de un carat, la pretul de 100.000 de dolari. Ca sa avem o perspectiva asupra raritatii acestor diamante, trebuie sa stim ca, dintr-un milion de carate produse in aceste mine, numai un carat este suficient de pur pentru a ajunge sa fie vandut la aceste actiuni.
