Acest text este un protest! Protest impotriva saraciei, a bolilor, a inculturii, a taxelor! Imi doresc o Romanie fara proteste, fara minciuni, fara revolutii! Cu sinceritate, recunosc ca nu se mai poate trai asa, salarii care nu cuprind toate taxele, fara sa amintesc cheltuielile! Nu suntem o tara care s-a format de ieri, avem un trecut! Au trecut douazeci si ceva de ani, imi amintesc ca aveam aceleasi emotii, atunci, doar auzind ce se petrece in tara, neintelegand de ce oamenii s-au adunat toti pe strada. Acum ii inteleg foarte bine! Nu se mai poate sa fim considerati niste prosti! Regret ca in astfel de moment nu mai putem fi nici macar increzatori, cred ca suntem in ultima faza a deznadejdii! Nu mai avem nimic, nici sanatate, nici educatie, nici morala. Ne amagim cu cateva legi noi care nu vor reusi sa schimbe nimic!
Vreau ca oamenii acestei tari sa nu mai fie considerati niste insecte pe care sa le calce cineva in picioare, vreau sa fim considerati oameni care au nevoie de afectiune (nu de haos, cum este acum in tara), care au nevoie de o familie! Tinerii nu pot sa-si intemeieze o familie atata timp cat nu au salarii, ci li se dau doar cativa lei pe care nu stiu unde sa ii ascunda pana sa plateasca facturile, ca sa nu ii fure cineva (se fura si din banca). Imi doresc ca romanii sa poata pleca din tara daca nimic nu se va schimba, sa poata trai altundeva, sa nu-si iroseasca viata cu niste hoti.
Observ ca nu mai exista foarte multe familii in Romania, nu e o familie aceea care e formata din mama si copii, iar tatal e plecat in strainatate sau, invers, tata este parasit de mama, care a plecat cu copilul in strainatate!
Imi doresc o tara linistita, fara minciuni! Poate ca, totusi, se va schimba ceva, poate ca un viitor om important va reusi sa schimbe viziunea romanilor! (Ionela Mates)
