A-i judeca pe oameni conform culorii sau nationalitatii este nedrept. Suntem diferiti pentru ca trebuie sa ne completam, dar fiecare piesa din acest imens puzzle este parte a intregului, a lumii. Exemplele negative pe care le voi relata in randurile ce urmeaza fac parte din ceea ce eu numesc exceptiile unei societati. Din fericire, omenirea a evoluat in mentalitate, cazurile in care rasismul extrem iese la suprafata fiind destul de rare. Cu toate acestea, exista situatii in care un jamaican printre nemti, un chinez intre africani sau un sicilian in Toscana se poate simti la fel de stanjenit precum un moldovean in Ardeal si exemplele ar putea continua. Au existat dintotdeauna oameni care au considerat ca ceilalti ii sunt egali, dar exista si acea parte a populatiei pentru care lucrurile nu s-au schimbat niciodata.
Nu stiu in ce masura au folosit sutele de tratate scrise pe aceasta tema, probabil a existat candva un trend printre personalitatile culturale – acela de a scrie despre subiecte delicate, aratand lumii cum ar trebui sa stea lucrurile pentru ca totul sa fie perfect. Din pacate, perfectiunea ramane mereu o notiune abstracta, iar rasismul nu a fost niciodata eradicat. Au ramas mereu urme, nuante, oameni care si-au lasat ostilitatile fata de altii drept mostenire copiilor si nepotilor. Aceste cazuri exceptionale de mentalitate rasista nu sunt prezente doar in tarile mai putin dezvoltate, ci peste tot in lume. Exista tari (Italia, de exemplu) in care economia este sustinuta cu ajutorul multitudinii de nationalitati implicate in diverse domenii. Vazand pe strada trecatori italieni, africani, romani, rusi, chinezi, ai fi tentat sa crezi ca nimic nu tulbura perfecta armonie, cu toate acestea, nu este nevoie decat de o privire sau de un cuvant nepotrivit pentru a declansa vulcanul care mocneste, in taina, in mintile unora.
La inceputul lunii decembrie, in Florenta, Italia, un italian deschide focul asupra unor senegalezi aflati in Piata Dalmazia. Totul porneste de la o discutie simpla, transformata apoi intr-un conflict; modul insistent in care senegalezii isi promoveaza marfa, poate fi, uneori deranjant, insa de aici pana la crima este un pas destul de mare. La mijlocul lui decembrie 2011, cand m-am intors in Romania, atat in Florenta, cat si in multe alte orase italiene domnea o stare generala de tensiune… strazile erau efectiv impanzite de echipaje de politie pentru evitarea eventualelor conflicte.
Asadar, ceea ce mocneste sub aura de perfectiune a relatiilor intre rase difera de ceea ce se poate intampla in realitatea cotidiana, cea a strazilor, cea a oamenilor obisnuiti. De unde ar trebui sa pornim pentru a avea, intr-adevar, o lume fara astfel de conceptii radicale? Poate ca ar trebui sa privim intai in apropiere de noi, sa ne simtim egali, indiferent daca provenim din Moldova, Ardeal sau alta regiune din Romania. Nu de putine ori am intalnit parinti care nu isi lasa copiii sa studieze in capitala, intrucat – spun ei – oamenii de acolo sunt reci si pot fi periculosi. In alte cazuri, am intalnit persoane nascute in Capitala care sunt de parere ca aceia din alte zone le sunt inferiori si la fel se intampla in toate tarile: exista tendinta de diferentiere pe criteriu zonal, tendinta ce ar trebui inlaturata in favoarea egalitatii.
Din fericire, astfel de oameni si mentalitati extremiste devin astazi tot mai rare, poate ca incet, incet lumea incepe sa se muleze pe datele acelea perfectioniste prezentate in tratatele antirasiale; poate ca incepem sa constientizam ca este loc pentru fiecare rasa pe acest pamant, ca suntem diferiti si asa a fost menit sa fie; poate ca a sosit momentul sa realizam ca nu teoria ne salveaza relatiile, ci practica. Asadar, ar trebui sa invatam sa convietuim in pace cu noi insine, cu cei de langa noi, cu cei din tara, cu cei de peste hotare, pentru ca, indiferent de culoare, suntem toti copiii acestei planete. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)