Nu stiu daca ma fascinau valurile, nisipul negru, pasarile care dadeau un fabulos spectacol pe cer sau poate ca ma transpunea in timp cladirea aceea aparent simpla, aparent abandonata, despre care se spune ca il adapostea pe marele Leonardo da Vinci atunci cand acesta dorea sa-si limpezeasca gandurile langa malul marii. Privind peisajul, imi imaginez ca nimic nu s-a schimbat de atunci si parca il vad pe marele Da Vinci asezat aproape de valurile involburate privind cu interes nisipul de culoarea corbilor.
M-am intrebat de multe ori daca exista locuri care te schimba, acum stiu: exista locuri care te fac sa te simti atat de aproape de Dumnezeu, incat simti adierea aripilor de ingeri. Pentru foarte mult timp, am avut falsa impresie ca lumea aceasta este imensa, dar acum stiu ca Dumnezeu o poate face minuscula doar cu un cuvant. Acolo, la intalnirea mea cu marea, am realizat ca nu Pamantul e mare, ci timpul este imens.
Respiratia marii, pasarile care se roteau aproape simetric deasupra mea faceau din peisajul in care ma aflam un loc de basm din care, desigur, rasfoind paginile, am aflat de povestea etruscilor si a romanilor. Am zambit gandindu-ma cat de mult semana poporul etrusc cu cel dacic, cat de mult mister planeaza inca asupra unui popor care a lasat indicii majore pe teritoriul Italiei. Iar la Pescia Romana, in provincia Viterbo (in nordul regiunii Lazio), am pasit pe langa zidurile exterioare ale unor constructii etrusce, cu emotia de a privi si de a atinge pietrele pe care misteriosul popor le folosea drept zid de aparare atunci cand romanii – acesti eterni aspiranti la titlul de cuceritori ai lumii – incercau sa ii atace. As fi vrut sa gasesc mai multe informatii despre etrusci, despre originea si adevarata lor identitate, insa nici cartile Bibliotecii din Grosetto nu mi-au oferit raspunsuri concrete. Peste tot se vorbeste despre misterul care planeaza in jurul acestui popor, mister care a ramas, din pacate, inca neelucidat. Ma intreb uneori daca au suferit la fel de mult ca dacii atunci cand au fost cuceriti, daca aveau capetenii la fel de darze precum Decebal.
Poate ca stiinta de astazi, cu tot arsenalul de echipamente tehnologice avansate, va reusi sa obtina mai multe date, studiind mormintele si obiectele gasite, fragmentele de documente pastrate inca din acele timpuri, pana atunci, ma declar fascinata de valurile involburate, de pasarile care dau un spectacol fabulos pe cer, de urmele pasilor lui Leonardo da Vinci, dar mai ales de istoria etruscilor. (Rodica Puscasu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Povesti_de_viata/Un_mister_inca_neelucidat/1]}
