Am sa va scriu despre Costinesti, statiune in care mi-am petrecut vacanta in 2009. Fiind de profesie istoric, am sa va descriu pe scurt povestea acestui loc interesant. Situat pe tarmul Marii Negre, cunoscuta drept statiunea tineretului, Costinestiul are o istorie indelungata. Primii locuitori ai localitatii au fost grecii antici, care au stabilit aici o colonie pe nume Parthenopolis. In perioada Evului Mediu si pana spre anii 1930, a purtat numele turcesc Mangea Punar. Numele actual este dat de Emil Costinescu, mare boier si ministru de finante, bunicul istoricului Dan Berindei, care dupa 1878 a cumparat aici pamant si a marit localitatea, aducand arendasi germani. Pamant in zona a cumparat si Kogalniceanu, dar mosia Costinescului era mai intinsa si mai bogata. In 1936, atunci cand s-au facut calea ferata si gara, numele s-a schimbat in Costinesti. Taranii germani au fost chemati inapoi in Germania nazista in 1940, dar se spune ca unul singur, pe nume Weber, a sarit din tren si s-a intors la iubita romanca.
Turismul, in acceptiunea moderna a termenului, a inceput sa fie practicat din anul 1949, cand s-a stabilit aici o tabara de pionieri, iar in 1959, una de studenti. Totusi, dezvoltarea statiunii a inceput cu adevarat dupa anul 1965, atunci cand s-au construit locuri de cazare in hoteluri si pensiuni, iar la inceputul anilor ‘70 s-a montat celebrul Obelisc de pe plaja, opera unui bulgar, unul dintre simbolurile Costinestiului. Celalalt simbol, epava Evanghelia, a esuat aici in 1968, fiind detinuta de celebrul armator grec Onasis. Se pare ca nava a fost esuata intentionat pentru a se incasa asigurarea, iar apoi a fost donata statului roman.
Eu am fost in Costinesti in 2009, uimindu-ma in bine si in rau, deopotriva. Dezvoltarea haotica post-1990 a facut ca aceasta statiune sa fie un conglomerat cu un iz balcanic, departe de ceea ce a fost candva in anii ‘60-‘70 litoralul romanesc. Mi-a placut imaginea epavei la asfintit, mi-au placut pontonul amenajat de curand si refacerea din 2005 a Obeliscului avariat de inundatii, insa mi-au displacut gunoaiele, apa murdara de alge si chiar nesimtirea multora dintre turisti, care isi aruncau cutiile de bere si gogosi pe unde se nimerea.
Exceptand problema cu algele din nordul plajei, apa a fost surprinzator de curata si limpede pentru tumultuoasa Mare Neagra, iar numeroasele prilejuri de distractie (parcul tematic, lacul interior al statiunii, discotecile, restaurantele si terasele) ne-au incantat. Am avut parte si de raidurile unor elicoptere militare, care au survolat plaja in uralele copiilor si ale barbatilor, iar excursia nautica in jurul Evangheliei ramane memorabilia, prin sentimentul de coplesire pe care ti-l da apropierea de colosul metalic lasat de izbelite, la mila hotilor de fier vechi. Cel mai mult mi-au ramas intiparite in minte mirosul de hamsie prajita si carte postala pe care am trimis-o de la oficiul postal local, o mica si cocheta cladire tipica anilor 1970. Costinesti, frumusetea unui loc care te uimeste, te incanta si iti aduce aminte, in acelasi timp, ca suntem foarte aproape de Balcani. (Marius Ionescu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Costinesti_statiunea_tineretului/1]}