Pornim joi dupa-amiaza in jurul orei 16.00 si ne indreptam, cu „viteza luminii” sau cu cat ne permit indicatoarele de viteza din fiecare localitate, catre un loc de care doar auzisem: Gura Portitei. Dupa un apus de soare admirat la trecerea cu bacul din Braila catre Tulcea si inca vreo suta de kilometri, ajungem la Jurilovca, unde doamna Amfisa ne asteapta cu trei feluri de peste gatit intr-un fel in care doar dansa stie sa o faca. Sta la doar 1 km de port si te imbie cu mancaruri gatite in fel si chip! Dupa o noapte de odihna, dimineata devreme, am pornit la drum.
In port poti alege vaporasul care te duce la Gura Portitei cam intr-o ora si jumatate sau una dintre salupele rapide care strabate cei 12 km ai lacului in aproximativ 20 de minute. Ajungem, parca, intr-o alta lume! Nu auzim manele, gasim umbrelute sub care ne putem adaposti de soare, iar marea e linistita si foarte curata! Personalul de pe insula este foarte politicos si amabil, la restaurant se mananca foarte bine la preturi decente, iar vanzatorii ambulanti nu te deranjeaza pe plaja. Nu mi-a venit sa cred ca ne putem lasa lucrurile pe plaja si sa mergem la masa fara sa ne fie teama ca umbla cineva! Casute acoperite cu stuf, pescarusi care prind pesti din zbor, cate un zmeu ridicat de un turist, marea limpede, cerul infinit de senin si multa, multa liniste! Gura Portitei! (Mara Matei)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Gura_Portitei/1]}