Munti, campii, ape, sate, orase, localitati, oameni, asa suna intr-o zi lectia de geografie a nepoatei mele, care cu sufletul ei mare si cu dorinta sa de cunoastere ma intreba despre tot si toate. Eu ii povesteam cu rabdare, iar ea ma privea cu ochii mari albastri, cu glasul sfios si-mi zice ca le spun ca in cartea sa de geografie, ca lectia ei.
Da, am citit mult, mi-a placut acest obiect, ca si altele, dar mi-a placut sa aflu lucruri despre oameni, locuri, frumusetea acestei tari, care este descrisa si-n aceasta carte, care trebuie citita ca si istoria, pentru a afla despre noi, despre locuri, asa i-am spus eu dragei mele nepoate.
Si ea va face la fel, asa mi-a promis si mi-a mai spus ca lectia data de mine i-a placut si ar dori sa o reluam cand voi avea timp. Timp imi voi face pentru ca este dornica de a invata despre frumusetea acestei tari. (Gabriela Rotaru)
