Ce repede trece timpul, mi-am spus intr-o zi, vazand ca nu mai termin ce am de facut… Vorbeam eu insami. Oare asa a fost tot timpul? Nu stiu ce sa spun, ce sa cred, dar raspunsul ni-l da tot… „timpul”, prin natura de o frumusete aparte, care poarta coroana tuturor anotimpurilor, vechimea zidurilor manastirilor, locurile de legenda, istoria, povestile bunicilor nostri.
Parca o aud pe bunica care-mi spunea ca: ziua e lunga cat o zi de post, insa eu, copil fiind, nu bagam de seama la vorbele ei, dar ii dau dreptate acum, cand timpul se scurge repede, ca nisipul intr-o clepsidra, si mereu auzi aceeasi replica: nu am timp ori nu-mi ajunge timpul.
Trecerea timpului o vedem prin noi, prin copiii nostri, prin cei ce pleaca, prin cei ce vin, asa e el, asta e rostul lui, dar noi o vedem doar cand suntem grabiti, si atunci ne intrebam: Unde s-a furisat timpul? (Gabriela Rotaru, Foto: Stock.XCHNG)
