Romania noastra este pe cat de frumoasa, pe atat de neexploatata. As vrea ca Romania de maine sa fie tara tuturor posibilitatilor, ca fiecare dintre noi sa isi poata permite o casa, un job pe masura meritelor si a studiilor, un viitor. In Romania din prezent, noi, romanii, suntem atat de neajutorati, incat nevoia ne impinge in tari straine, departe de casa si de familie. Din nefericire, in tara asta degeaba faci o facultate, te straduiesti cu greu sa platesti ratele lunare, crezand intr-o viata mai buna, cu o diploma in mana, nimic mai fals… ai diploma, dar job-ul la care aspiri se lasa asteptat.
Din pacate, mi-am pierdut orice speranta pentru un trai decent intr-o tara ca asta, unde mafia conduce si inca nu a aparut persoana la conducere care sa imi schimbe parerea despre viitorul nostru in aceasta tara, sa-mi redea optimismul in vederea traiului decent pe care ni-l dorim cu totii. Speranta mi-o pun in Bunul Dumnezeu. Sper ca intr-o zi sa se schimbe totul si sa avem un nivel de trai cat de cat decent. Pe vremea lui Ceausescu, lumea il critica, iar in zilele noastre il plangem tot mai multi. Asa cum a fost, a facut ceva pentru tara noastra, pe vremea lui, orice amarat avea casa, nu ca acum, te spetesti muncind, iar banca iti acorda un credit care nu-ti ajunge nici macar pentru o garsoniera, e dramatic!
Visez la Romania de maine cu unitati sanitare competente, doctori cu suflet, care sa puna inaintea banului sanatatea omului, multi dintre noi mor cu zile din cauza sistemului. Imi doresc o tara in care dreptatea sa fie egala atat pentru omul miliardar, cat si pentru cel sarac. Si cu toate astea, iubesc Romania, este tara in care m-am nascut si care mi-a bucurat ochii de-a lungul vietii cu minunatele locuri, tara in care am invatat sa iubesc. (Gabriela Olariu)