Romania zilelor noastre este o tara bogata, frumoasa, dar in care oamenii sunt saraci. Plini de datorii, salarii mici, fara locuri de munca multi dintre ei, dar care incearca sa supravietuiasca cautand zi de zi, sperand in fiecare zi, multumindu-se cu putin. Da, acestia sunt oamenii cei mai multi din frumoasa tara bogata, dar care traiesc unii din pensia mica, someri, din cersit, cautat in tomberoane etc. Doar unii, putini la numar, o duc bine si foarte bine. Toti spera la o viata mai buna, la trecerea acestei crize care a inceput si parca nu se mai termina, la trecerea acestui val de saracie, rautate si haos.
Tinerii de azi, cand ii intrebi despre viitor, iti spun doar ca nu au nici o perspectiva, nu vad nici o lumina spre care sa se indrepte. Trist, dar adevarat! Pentru toti sunt doar cuvintele nu avem, nu se poate. Chiar si copiii stiu de traiul pe care-l duc si cel mai greu lucru pentru un parinte este atunci cand copilul sufera si simte aceasta bariera sociala care-l desparte pe el de cei bogati. Speram, speram ca intr-o zi totul sa se termine, viata sa devina mai buna, oamenii mai uniti, viata fara bariere de nici un fel. Aceasta zi poate candva, in viitorul nu prea indepartat, se va ivi. (Gabriela Rotaru, Foto: Stock.XCHNG)
