Se vorbeste de ani intregi de beneficii pentru unii in Romania anilor cu alegeri. In ultimii ani, desigur, campionii au fost cei de la PDL, care au atentie specifica pentru rromi, studenti si elevi (Studcard pentru studentii bagati in facultati fara examene, dar cu posibilitatea de a plati si taxe de 8.000 de lei anual!), tichete cadou – mita electorala pentru profesorii nesimtiti, locuinte din bani publici, ca la Targu-Mures sau aiurea, in si dupa campania pedelistului. Vorbim de ani si de cum se numara la foc automat voturile celor care au ales sa paraseasca tara si sa-si plateasca taxele si impozitele in alte tari, dar care au pretentii sa voteze pentru viitorul fraierilor care au ales sa ramana in tara si sa-si faca meseria pentru care au fost educati si pregatiti de stat.
Intrebarea mea este: de ce sa mai vorbim de vot popular, egal, pentru cei din tara, platitori de impozite si pentru cei din afara tarii (insi rupti de realitatile tarii, care nu platesc taxele aici si care au si plecat dupa ce au anuntat ca tara e de… rahat) si de ce acceptam ca beneficii (mita) sa primeasca anumite categorii socio-profesionale, precum si cei care sunt saraci si fara posibilitati financiare si care accepta ca mita cate o plasa cu doua kilograme de faina sau cu o pereche de bocanci?
O solutie la problemele spagii de campanie ar fi votul cenzitar, un sistem care recunostea calitatea de alegator si dreptul de vot cetatenilor care aveau un anumit venit anual evaluabil sau stabilit in functie de cuantumul impozitelor platite anual asupra veniturilor incasate.
Sistemul cenzitar a fost introdus in Romania in 1864 si s-a pastrat pana in 1917, adica a fost un sistem peren! Sa fim intelesi! Nu militez pentru un vot interzis celor care nu contribuie la buget, ci doar ca votul omului care plateste impozite sa valoreze sa zicem 3 puncte, iar votul unuia caruia i se face buletin in campanie, ca sa voteze la comanda, cel care nu are contributie in societate, sa valoreze un punct.
Asa ar fi normal, pentru ca votul unuia care contribuie la societate, are loc de munca, plateste impozite si asteapta de la alesi, din banii lui, sosele, scoli, parcuri, trotuare sau cinema nu poate fi egal cu al unuia fara scoala si care vrea doar sa puna ceva pe masa in seara alegerilor! Plus ca un om invatat, cu slujba si interesat de dezvoltarea societatii, nu poate fi cumparat cu mizilicuri ordinare de partidele cersetoare si astfel evitam mita electorala! Si, desigur, un plus ar fi ca un ins care stie cat valoreaza votul sau nu poate fi decat interesat de cine il fura si de afacerile banditilor de partid prin primarii, consilii locale, consilii judetene si prefecturi si nu va accepta hotiile pe care le accepta dupa votul… popular. (Florentin Deac, Foto: Accent Media)