Din dorinta de a readuce in prim-plan frumoasa noastra tara, vreau sa continui seria de articole „Din maretiile tarii” si de data asta sa readuc cititorii Dacic Cool, pe munte, in imprejurimile Brasovului. Am plecat intr-o dimineata cu gandul de a parcurge un traseu montan despre care auzisem ca e foarte frumos, dar si foarte periculos, din cauza posibilelor intalniri cu ursii. Masivul Piatra Mare, pe care doream sa il strabatem, reprezinta zona in care majoritatea barloagelor din arealul Brasovului se concentreaza. Ca sa evitam intalniri neplacute cu Mos Martin, am decis sa facem excursia intr-o zi de duminica, deoarece astfel cararile sunt mai populate. Si asa a si fost.
Plecand pe itinerarul din Timisul de Sus (DN1, la intrare in localitate, pe dreapta), am gasit repede un cuplu de tineri din Capitala doritori sa ne insoteasca pana la cascada. Cu doua zile in urma urcasera pana pe Varful Piatra Mare, de la Dambu Morii, asa cum si noi o facuseram de mai multe ori. Acum aflasera si ei de frumusetea zonei Tamina. Ne-au insotit pe un traseu de 1 ora si jumatate – 2 ore, foarte frumos, prin padure. Pe alocuri, panta te facea sa ridici in slavi muntele si sa iti dai seama cat de sanatos pentru organism este sa practici acest sport. Cu greu puteai urca si sa mai faci si altceva, cum ar fi vorbitul la telefon, lucru pe care il gasesc inutil pe potecile montane. Totusi telefonul trebuie sa fie un accesoriu in caz de pericol sau accident si e de preferat sa aiba si internet pentru o localizare mai buna prin gps.
Primul obiectiv a fost cascada. Cascada Tamina, desi mai mica decat cea de la 7 Scari, e de o frumusete unica. Canionul sculptat in calcar de catre apele paraului Piatra Mica iti taie respiratia pe masura ce urci prin insiruirea de 5 cascade, dintre care cea mai mare are inaltimea de 10 m. Canionul are un microclimat specific, mai rece decat vecinatatile sale, climat ce se oglindeste in speciile de plante tipic alpine si in palcurile de molizi batrani ce strajuiesc cheile. Pentru a o vedea, trebuie sa iesi pentru aproximativ 30-40 de minute de pe traseu, dar merita.
Ii lasam in urma pe prietenii bucuresteni care aveau la Tamina capat de traseu si pornim insufletiti de 4 prietene de varsta a treia, care ne lauda traseul ce va urma, desi aveam de parcurs o portiune buna de urcat „pieptis”, pe care au strabatut-o si ele in tinerete. Nu ne era frica de ceea ce va urma, deoarece vremea era foarte frumoasa, iar energie mai aveam. Ne-am intalnit din nou cu doamnele care alesesera calea usoara, a drumului, pana la o veche cabana silvica, acum proprietate privata, in inima muntilor. Ne tragem sufletul si bem din apa cristalina a unui izvor captat in vecinatatea cabanei, ne alimentam bateriile si pornim la drum.
De la cabana pana in golul alpin, traseul creste in dificultate, iar cand in sfarsit am lasat in urma padurea, am fost ajunsi de un grup de nemti, mai bine dotati decat noi, care aveau sa campeze in golul alpin, la adapostul unor creste. Foamea se instala incetul cu incetul, iar unii dintre noi grabeau pasul pe creasta pentru a ajunge mai repede in varf, unde urma sa luam masa! Am lasat in urma o padurice de molid, unde am aflat de la un prieten iubitor de natura ca e un loc ideal pentru a observa perioada de imperechere la cerb, denumita „boncanit”, precum si celebra stana de pe Piatra Mare, cu multi caini, devenita intre timp o ferma in toata regula, cu vaci si cai, alaturi de bine cunoscutele mioare. Incepem sa ardem calorii timp de o ora si jumatate, cu gandul de a atinge din nou varful mult iubit.
Izbavirea traseului e recompensata de o pauza buna de masa, iar ca desert, muntele ne-a daruit din delicioasele sale afine, pe care le-am cules cu rabdare din pasunea alpina. Nimic nu poate fi mai frumos decat senzatia de a realiza traseul pe care ti l-ai propus, in ciuda tuturor impedimentelor.
Calatoria inapoi, pe coborare, a fost mai usoara si mai de scurta durata, desi pe alocuri picioarele incepusera sa mearga fara noi. Asta e momentul cand trebuie sa avem cea mai mare grija, caci o clipa de relaxare intr-o zona periculoasa poate duce la accidente grave, ce ne pot opri subit calatoria. Ajungem cu bine inapoi in Timisul de Sus, ne uitam cu un sentiment de implinire sufleteasca spre crestele Masivului Piatra Mare si il lasam cu bine pana la o noua intalnire.
Recomand tuturor cititorilor Dacic Cool, cu spirit liber, sa isi ia portia de aer curat si sanatate pe acest traseu de 5-6 ore dus-intors. Merita, deoarece e incantator, iar mersul pe munte desavarseste piciorul frumos! Alaturi de acest articol va las marturie si cateva dintre pozele facute, pentru a aduce un pic de munte in casele fiecaruia.
(Razvan-Constantin Ciubotaru)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Cascada_Tamina_si_Varful_Piatra_Mare/1]}