Se spune despre noi, tarile mici si dezvoltate inca insuficient, ca excelam in aspecte sociale negative, printre care si violenta asupra femeilor. E usor sa arati cu degetul din pozitia unei tari cu o postura relativ stabila (desi, atunci cand vorbim despre Italia, vorbim despre o tara cu o pozitie mai degraba discutabila, decat stabila, in acest moment). Avantajul unei astfel de tari este ca acuzele si reprosurile aduse tarilor mai mici au un ecou destul de mare, in timp ce tarile mici, ca Romania, nu indraznesc sa critice aspectele negative ale altora.
Aici, intr-o Italie care subliniaza ori de cate ori are ocazia ca romanii sunt inumani ucigand animalele, neglijand copiii sau batranii, ei bine, aici, pe acest teritoriu unde te-ai astepta sa gasesti oameni de un comportament impecabil, violenta asupra femeilor a capatat o amploare cel putin periculoasa. In fiecare zi, exista cazuri noi de femei ucise pentru ca au indraznit sa spuna NU sau sa spuna STOP unei relatii sau unei casnicii. Se pare ca barbatii italieni au in gene ambitia de a cuceri si de a pastra, de a stapani, de a poseda fara a accepta un refuz, si asta se pare ca le-a ramas imprimat in ADN de la stramosii lor, romanii, cu celebra lor faima de a cuceri.
Si iata, chiar daca vremurile au evoluat, chiar daca ne aflam in plina epoca a comunicarii, unde sunt acceptate chiar relatiile si casatoriile dintre persoane de acelasi sex, unui procent ingrijorator de mare de barbati italieni le este imposibil sa accepte un refuz din partea consoartei, asa ca recurg la gesturi de o violenta iesita din comun. Foarte des, femei care indraznesc sa spuna stop sunt ucise si aruncate, fie in rauri, fie in paduri, si asta intr-o tara care arata mereu cu degetul spre aspectele negative ale altor tari.
E drept, e mai usor sa vezi paiul din ochiul vecinului, decat barna din propriul tau ochi. Desigur, exista campanii intense care au drept scop incercarea de informare a femeilor care suporta violente din partea sotilor, dar si programe de sprijin psihologic pentru barbatii care constientizeaza ca au o problema. Raman insa mereu ceilalti, cei care nu percep violenta asupra femeilor ca pe o problema, ci ca pe o stare de normalitate, si asta intr-o tara in care nu doar pretentiile la normalitate sunt mari, ci si cele la moralitate. Se pare ca e nevoie sa mai treaca cel putin cateva secole pentru ca mentalitatea invechita de a considera femeia ca fiind inferioara sa fie depasita.
Ca si in alte tari europene, femeile incep sa castige din ce in ce mai mult teren in functii politice importante, insa tendinta generala, printre oamenii simpli, dar si printre cei care ocupa adesea functii importante, este aceea de a discrimina femeia, si asta intr-o tara care se doreste a fi printre cele mai dezvoltate din Europa. Asadar, aspecte sociale negative exista chiar si in cele mai dezvoltate tari, insa, paradoxal, atunci cand se formeaza uniuni, scopul pare acela de a sublinia si de a evidentia ceea ce au nociv tarile mici. Si pentru ca adesea aud adevarate elogii aduse uniunilor, am convingerea ca noi, romanii, avem intelepciunea de a ne pastra valorile si de a alege numai ceea ce e bine, de a invata din aceste aspecte negative ale altora. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)
