La colturile strazilor incep sa se adune, dezordonate, dar atat de frumos colorate in nuante calde, frunzele, purtate din loc in loc de vantul care sufla in rafale din ce in ce mai reci. E semn ca toamna incepe sa isi adune bagajele, sa se pregateasca de plecare, lasandu-i pe muritori in grija iernii… Si cat de frumoasa e iarna atunci cand stii sa te bucuri cu adevarat de lucrurile care conteaza in aceasta existenta. Zilele se scurteaza, lasand suficient timp pentru ca noi sa meditam asupra a ceea ce ne dorim de la viata, pentru ca unde altundeva ai putea sa gandesti la toate acestea, decat ascultand sunetul magic si misterios al lemnului care arde in soba si privind la fulgii de nea care valseaza lin, indecisi, nestiind inca daca e vremea sa se aseze sau sa se topeasca.
Nu exista moment mai romantic decat sfarsitul de toamna, un noiembrie in care diminetile sunt reci, solitare, cu pasari care isi iau adio de la tinuturile noastre, cu copii zgribuliti care adorm in autobuzul spre scoala. E timpul cand memoria scapa adesea in trecut, acel trecut care conteaza, de vreme ce ti-a ramas in memorie, spre ceea ce ai fi vrut sa faci insa, din motive… motive… motive… nu ai avut forta sau vointa necesara, sau poate ca a fost ceva care nu se asorta tendintelor societatii actuale si se asorta numai sufletului tau; asadar, e timpul pentru zborul gandului spre fraze care incep cu: Oare cum ar fi fost daca… E un moment prielnic pentru a-ti sorta cele mai frumoase momente din viata, a le arhiva in sertare de amintiri, in ordinea semnificatiei lor, in locul pe care-l ocupa in inima.
E vremea sa iti aduci aminte de prietenii pe care i-ai pierdut, de greselile pe care esti constient ca le-ai facut, de erorile pe care nu le-ai mai indreptat niciodata, nu pentru ca nu ai fi vrut, ci pentru ca, odata cu trecerea timpului, cei care obisnuiau sa iti fie prieteni foarte apropiati si fata de care ai gresit s-au distantat atat de mult, capatand alura de straini. E momentul calculelor… te gandesti daca lucrurile importante pentru tine conteaza la fel de mult si pentru ceilalti.
Iti contabilizezi sentimentele, cui ai dat si ce dobanda ai primit si daca iesi pe minus, te incadrezi in rubrica „tristete”, cu toate ca, uneori, nu te intereseaza decat ca ai fost capabil sa iubesti, chiar daca nu ai asteptat nimic in schimb. Treci apoi la rasfoit emotiile, si aici poate ca e cel mai amplu sertar, pentru ca viata insasi e facuta din emotii, si, nu-i asa, sunt unele pe care le-ai retrai la nesfarsit, daca ar fi posibil.
Pentru iubiri, cele adevarate care au meritat sa iti ocupe emotii, lacrimi, clipe, ai nevoie de seri speciale, ca sa le analizezi cu grija, sa stii care a fost cea care ti-a ocupat cea mai mare parte din suflet, ai nevoie de sertarul special, acolo unde nimeni nu are ce cauta, in afara de tine.
Daca ai contabilizat toate acestea ca intr-un ritual al toamnei tarzii, in tihna serilor reci de noiembrie, atunci esti pregatit de iarna, de sfarsitul de an si ai inima impacata ca ai reusit sa iti arhivezi emotiile, trairile, iubirile, ca intr-o unica melancolie. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)