Vreau sa va povestesc despre un coltisor din Romania Mea, mai exact despre parcul copilariei mele, despre parcul IOR, actualmente A.I. Cuza. Poate va intrebati ce este atat de special la un parc, dar parcul meu nu este orice fel de parc. Este parcul care m-a vazut crescand si pe care-l vad crescand si transformandu-se. Totul este magic in acest parc: de la copacii fermecati, pana la aleile serpuinde si pana la trandafirii minunati si catifelati care cand infloresc imbata pe toate lumea cu mirosul lor. Si sa nu uit teii! Teii sunt de vis, mai ales cand infloresc. Parcul IOR este parcul in care ma rataceam cand eram mica si ieseam cu scumpa mea bunica la plimbare. Acum ea nu mai este, dar eu tot imi amintesc de ea de fiecare data cand ajung in acest parc. IOR este parcul in care mi-am petrecut copilaria alergand, la leagane, pe topogan sau prinzand pesti cu strecuratoare. Doamne, ce ma mai distram, ce mandra alergam spre mamaie cu fiecare pestisor prins si ce mandre mergeam amdoua spre casa cu „prada” in „pungi de 1 pol”. Doamne, ce vremuri minunate!
IOR este parcul in care ceva mai tarziu, in adolescenta, am simtit milioane si milioane de fluturi in stomac, parcul pe ale caror alei mai ascundeam sub lumina lunii cu ceva iubit si parcul langa al carui lac plangeam cand eram dezamagita.
Parcul IOR este parcul in care iarna mergeam pe furis (fara sa stie mamaie) la derdelus, chiar daca imi era teama sa nu sfarsesc in apa, dupa fiecare avant pe care-l aveam pe dealurile abrupte. Nu am cazut niciodata in lac si chiar daca eu nu-i spuneam bunicii unde merg, ea stia de fiecare data dupa fata rosie ca focul si hainele capitonate cu zapada.
IOR este parcul in care ceva mai tarziu, am inceput sa citesc carti pe malul lacului, distrasa de fiecare data de lebedele minunate, de rate sau de broscutele testoase care vietuiesc in si pe lacul parcului.
Parcul IOR a fost tot acolo cand am simtit nevoia sa fac miscare, sa alerg si sa ma delectez cu o bucatica de natura rupta parca din povestile cu zane si cu o portie zdravana de aer curat. Parcul IOR este locul ideal in care gasesti liniste, culoare, puritate, dar si locul in care si-au gasit casa multe alte vietati (pescarusi, rate, lebede, testoase, veverite, ciocarlii, sticleti, mierle si multe alte pasari speciale al caror nume nu-l stiu). Au stiut ele ce au stiut!
Parcul IOR nu este doar un parc, este un intreg Univers, este poveste, este zambet, Soare, Luna, suras, ras cristalin de copil, lac de cristal si copaci de zahar, lacrimi, speranta, amintire, iubire, uitare, ratacire. Parcul IOR nu este doar parcul copilariei mele, slava Domnului, este parcul a sute si mii de alti copii, care si-au trait copilaria la superlativ – ca si mine si a altora care se bucura de aceasta minunatie, in zilele noastre.
As putea sa va scriu la infinit despre acest loc minunat, pentru ca este acolo, in sufletul meu, si are locul lui special, de neinlocuit. Ca sa intelegeti putin mai bine emotiile care ma incearca si mandria cu care va povestesc, va trimit si niste poze din fiecare anotimp. Sper din tot sufletul ca aceasta poveste sa ajunga si la alte inimi! (Cristina)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Parcul_copilariei_mele_IOR/1]}