Infatisarea exterioara a brusturelui nu este prea placuta, caci vorbim despre o planta cu ghimpi, dar aparenta ascunde o planta medicinala si in acelasi timp leguma cu totul exceptionala! In mod evident, este o planta binecunoscuta in Europa: chiar si marele Shakespeare a amintit brusturele in unele piese de teatru pe care le-a scris, printre care Regele Lear si Cum va place…
Brusturele face parte din familia Asteraceae, fiind inrudit cu floarea-soarelui. Exista patru varietati ale genului Arctium, insa doar Arctium lappa este comestibila. Arctium provine din cuvantul grec arktos, care inseamna „urs”, fiind o aluzie la asprimea scaietilor sai, iar lappa vine din termenul celtic llap, care inseamna „mana”, fiind o aluzie la proprietatea brusturelui de a agata totul cu scaietii sai. Altii spun insa ca llap inseamna si „laba”, prin urmare, Arctium lappa ar insemna „laba de urs”.
Teposul brusture, numit in engleza greater burdock, provine din zonele temperate ale Europei, din regiunea Marii Mediterane pana in Scandinavia si din Marea Britanie pana in Rusia, ba chiar mai departe, pana in Siberia. Astazi este insa mult mai raspandit, crescand si in tari indepartate, precum China sau Japonia. Il intalnim aproape peste tot, caci creste usor si nu este pretentios. Totusi, prefera terenurile parasite, necultivate, solurile bogate in nitrogen si in humus si mai ales locurile insorite. Brusturele depaseste chiar si doi metri in inalțime si are frunze mari, in forma de inima, care sunt de un verde inchis pe partea superioara si de un verde deschis pe partea inferioara, asemanator cu frunzele rubarbei. Vara, planta face flori tubulare colorate in rosu-violet, plasate pe lujerii grosi si parosi si grupate in inflorescente de forma globulara. Radacina brusturelui este pivotanta, iar in perioada recoltarii ajunge la o lungime de aproape un metru. 
Radacina este, de fapt, principala parte comestibila a plantei. Ea este maronie si seamana oarecum cu pastarnacul si cu morcovul. Se recolteaza toamna, fiind scoasa din pamant si supusa unui proces de uscare lenta, pentru a fi consumata pe timp de iarna. La gust, radacina de brusture aduce cu pastarnacul si cu anghinarea de Ierusalim.
In zilele noastre, brusturele este cultivat la scara larga in Japonia, unde radacina lui este numita gobo, fiind considerata o delicatesa culinara. La fel, in bucataria chineza si in cea coreeana. In Japonia, brusturele a dat chiar numele unei tehnici de constructie speciale, burdock pillar, datorita faptului ca pietrele folosite la ridicarea zidurilor seamana cu forma ovala a bobocilor de brusture…
In supermarketurile din Japonia se gaseste radacina de brusture in orice sezon al anului, in vreme ce in Statele Unite, de pilda, se gaseste radacina uscata doar in anumite magazine de legume sau in magazinele cu ierburi orientale. In general, radacinile au 60 de centimetri lungime si trebuie alese cele in stare buna – cele rupte, prea uscate sau prea ofilite isi pierd mult din gust si din calitati. Daca sunt bine curatate si pastrate intr-un loc rece, bine ventilat, radacinile uscate raman proaspete timp de cateva luni. Cele procesate, feliate etc. trebuie sa stea la frigider si trebuie consumate rapid.
Radacina de brusture este gatita in multe moduri. Japonezii o consuma in supe, ca aperitiv si ca garnitura. In bucataria japoneza kinpira, ea poate fi insotita de morcovi, ceapa, pastarnac, ciuperci si se numeste kinpira gobo. Chipsurile de brusture, preparate in mod asemanator cu cele din cartofi, cassava sau banane plantain, sunt niste gustari foarte apreciate.
In salbaticie, nici un animal nu se atinge de brusture, cu exceptia magarului si a unor omizi care ii devoreaza frunzele. Totusi, toate partile brusturelui sunt comestibile. Lujerii sai, de pilda, daca sunt taiati inainte de a inflori si daca sunt curatati de coaja, apoi fierti, se transforma in niste legume delicate, asemanatoare la gust cu sparanghelul. Ei erau foarte cautati in Europa Evului Mediu. Din acesti lujeri cruzi se poate prepara, de asemenea, o salata delicioasa, cu ulei si otet. Odinioara, lujerii de brusture erau uneori indulciti cu zahar, la fel cum se procedeaza astazi cu angelica. Sunt usor laxativi, insa sunt foarte buni pentru sanatate si foarte hranitori.
Binecunoscut in fitoterapia romaneasca inca de pe vremea stramosilor nostri daci, brusturele este deosebit de eficient in multe afectiuni. La fel ca in cazul papadiei, ruda sa, toate partile brusturelui isi gasesc utilitatea in tratarea unor afectiuni. Medicina traditionala considera ca brusturele este unul dintre cei mai eficienti purificatori ai sangelui, caci contine substante care cresc diureza, ceea ce face ca elementele toxice sa fie eliminate din sange si din corp prin intermediul urinei. Era utilizat, de asemenea, in tratarea problemelor pielii, cum ar fi eczemele (dermatitele), psoriazisul sau pielea uscata. Din unele parti ale plantei se preparau remedii pentru problemele ficatului si ale fierei. Unguentul obtinut din seminte de brusture a fost folosit pentru alinarea durerilor de gat si de piept, in uz extern. Frunzele si cozile acestora, pe langa utilizarea lor in bucatarie, stimuleaza apetitul si atenueaza indigestiile si balonarile.
Radacina de brusture are un nivel foarte scazut de calorii (aproximativ 72 de calorii la 100 de grame), este o buna sursa de polizaharide fara amidon, precum inulina sau glucozida-Lappin etc., care sunt laxative. In plus, inulina actioneaza ca un prebiotic si ajuta la scaderea in greutate si la diminuarea zaharului si a colesterolului din sange. Contine mult potasiu, care reprezinta o importanta componenta a celulelor si a fluidelor din corp, controland ritmul inimii si tensiunea arteriala, si foarte putin sodiu. Contine, de asemenea, mici cantitati de vitamine esentiale pentru sanatate, printre care acid folic, riboflavina, pyridoxina, niacina, precum si vitamina E si vitamina C, care sunt antioxidanti naturali ce ajuta organismul sa se apere de infectii, cancer si boli neurologice. Radacina de brusture mai contine minerale pretioase, precum fier, mangan, magneziu, si mici cantitati de zinc, calciu, seleniu si fosfor.
Ca planta medicala, radacina de brusture se utilizeaza sub forma de pulbere, decoct, tinctura sau macerata la rece. Ajuta la curatarea sangelui, la detoxifiere si la eliminarea reziduurilor, inclusiv a ureei, la scaderea colesterolului si, fiind un puternic antioxidant, la neutralizarea radicalilor liberi. 
De asemenea, este benefica pentru pielea capului si combate caderea parului. De aceea, o vom intalni ca ingredient in produsele pentru ingrijirea parului si a scalpului. Tinctura Capilarus de la Faunus Plant curata scalpul si il mentine sanatos, intareste radacina capilara, combate caderea parului si elimina matreata, prin echilibrarea secretiei de sebum si stimularea circulatiei capilare. Este un produs 100% natural, pentru uz extern, preparat manual. Pe langa radacina de brusture mai contine parti aeriene de cimbrisor, flori de lavanda, frunze de mesteacan si de nuc, urzica si flori de galbenele.
Chiar si astazi, unii considera ca brusturele este un panaceu, un fel de leac bun la toate. Poate ca nu e chiar asa, insa proprietatile exceptionale ale acestei plante sunt de necontestat. Iar in ceea ce priveste siguranta consumului de brusture, renumitul botanist James Duke a declarat: Pentru mine, brusturele se afla mult deasupra majoritatii plantelor medicinale pe scara sigurantei. (Foto: www.istockphoto.com, www.faunusplant.ro)
