Anul 2019 a fost un an fara iarna si zapezi, ca o pagina goala de calendar. Primavara mult asteptata de noi o sa fie frumoasa, venita direct de sub frunzele mohorate ale toamnei. Doar in suflet am simtit ca iarna lasa loc delicatei primaveri. De undeva, rasare in el o neliniste, o presimtire care zapaceste, si tot ceea ce ne inconjoara pare mai stralucitor: cerul, iarba, ochii celor pe care-i iubim. Candva, cand martisoarele se agatau frumos in gradina, de ramura unui copac, tot o presimtire implineau: pomul sa lege roada bogata.
Poate ca lumea marunta implineste planul ceresc al iubirii, nu-l vinde, ci pur si simplu il face rod. A existat vreo primavara tradatoare, la fel ca iarna? S-a intamplat vreodata ca iarba sa nu incolteasca, pasarile sa nu se intoarca, lumea sa nu se imbrace in flori frumos mirositoare? Noi, oamenii, avem multe de invatat de la primavara. Cum isi tine cuvantul, cum innoieste universul, cum indrazneste mereu la mai mult!
Dar, inainte de toate, sa invatam sa fim purtatori de lumina, la fel ca ea. Sa ne deschidem inima si sufletul spre soare, sa-l lasam sa ne spele de ura si sa ne incalzeasca adancul cel inghetat. Primavara nu a uitat niciodata sa vina. N-are file albe in calendar. S-o apreciem, s-o strangem in brate si sa ne bucuram de ea! (Carmen Tender)
