LANSARE DE CARTE
• IDEALUL LOCUIRII BUCUREȘTENE: FAMILIA CU CASĂ ȘI GRĂDINĂ
• 29 octombrie, ora 18:30, la Sala Noua Galerie
• Muzeul Național al Țăranului Român

Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină, cercetarea istoricului Andrei Răzvan Voinea despre parcelările construite de Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine în prima jumătate a secolului XX, revine într-o ediție revizuită și completată, care va fi lansată joi, 29 octombrie, de la ora 18:30, la Sala Noua Galerie din incinta Muzeului Național al Țăranului Român.

Alături de autor vor participa conf. univ. Bogdan Suditu, președintele Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și de Urbanism (CTATU) din cadrul PMB, și conf. univ. Florentina Nițu, Facultatea de Istorie a Universității București, coordonatoarea Programului de masterat „Istorie, resurse culturale și patrimoniu în societatea contemporană”.

În timp ce accesul la locuințe la prețuri accesibile se află din nou în centrul dezbaterilor europene și românești, istoria Bucureștiului arată că problema nu este nouă. Între 1908 și 1948, Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine a construit peste 4.000 de locuințe în 25 de parcelări bucureștene, printr-un program menit să îmbunătățească condițiile de trai ale populației cu venituri modeste. Deși proiectul a lăsat în urmă mici cartiere apreciate astăzi pentru calitatea lor arhitecturală și urbanistică, locuințele au ajuns în mare parte în posesia funcționarilor publici și a membrilor clasei de mijloc.

Înființată în 1908, Societatea a propus un model de locuire inspirat de principiile urbanistice europene ale epocii, în special de conceptul orașului-grădină, cu locuințe individuale, arhitectură neo-românească și dotări sociale și culturale. Parcelări precum Grivița, Floreasca sau Lacul Tei sunt și astăzi mărturii ale acestui efort de modernizare, unele fiind incluse în zone construite protejate sau pe Lista Monumentelor Istorice.

Cercetarea lui Andrei Răzvan Voinea evidențiază însă și interesele politice care au influențat reforma. Concepute inițial pentru clasa muncitoare și pentru combaterea tuberculozei, locuințele au devenit, potrivit analizei istoricului, un instrument prin care autoritățile au urmărit să câștige loialitatea clasei de mijloc. Opoziția socialistă a criticat încă de la acea vreme excluderea categoriilor vulnerabile, în timp ce creșterea populației, cutremurul din 1940, războiul și bombardamentele au adâncit criza locuințelor. Societatea a fost dizolvată în 1948 de regimul comunist.

Dincolo de analiza istorică, cercetarea are și o dimensiune practică pentru locuitorii actuali ai parcelărilor. Identificarea unor noi documente de arhivă i-a ajutat pe proprietari să găsească planurile originale ale caselor, informații utile inclusiv pentru renovarea și conservarea acestora.

Ediția a doua aduce analiza a peste 600 de articole de presă suplimentare, accesibile prin arhive digitalizate, și noi documente despre istoria parcelărilor. Cercetarea se extinde și asupra documentațiilor de arhivă pentru aproximativ 30 de imobile construite de Societate în București, printre care Spitalul Foișor, Imobilul CAM din Piața Lahovary și Căminul Măturătorilor, precum și asupra unor imobile particulare.

Publicat inițial în 2018 și ulterior epuizat, volumul ajunge, odată cu reeditarea din 2026, la un tiraj cumulat de peste 3.000 de exemplare, o cifră importantă pentru o carte de specialitate dedicată istoriei locuirii bucureștene. Cartea are la bază cercetarea doctorală susținută de Andrei Răzvan Voinea în 2017 la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, sub coordonarea Anei Maria Zahariade.

Volumul Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine – București (1908–1948) a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, prin Timbrul de Arhitectură, și al Băncii de Investiții și Dezvoltare (BID), prin programul „Identitate pentru Viitor”.

Andrei Răzvan Voinea (n. 1985, Câmpina) este istoric, absolvent al Facultății de Istorie (2008), al masterului de Studii Culturale Britanice (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, 2010), ambele în cadrul Universității București, și al masteratului de istorie central-europeană din cadrul Universității Central-Europene (Budapesta, 2012). Doctor în istoria arhitecturii (Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, 2017), bursier al Academiei Române (2014-2015) și Fulbright Visiting Scholar la Universitatea din Pittsburgh (Departamentul de Istoria Artei și Arhitecturii) între 2016 și 2017. Studii postdoctorale în București (New Europe College, 2020, Institutul de Cercetare al Universității București – 2022) și Neuchâtel (International Center for Sport Studies, 2021).
A lucrat ca arhivist la Open Society Archives (2012) și ca secretar general de redacție al revistei Arhitext (2014-2015).
Este autor al cărților Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină. Parcelările Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine – București (1908-1948), Locuințe pentru muncitori și funcționari: Casa Construcțiilor și parcelarea Vatra Luminoasă (1930-1949) și Ferentari incomplet: volumul 1 – Politici urbane la o margine de oraș (1846-2011).
În prezent, este președintele Asociației Studio Zona și predă cursuri de scriere academică.

Asociația Studio Zona, fondată în 2016, este o organizație dedicată cercetării istoriei urbane și culturale a Bucureștiului. Cu o echipă de cercetători din diverse domenii, explorează aspecte politice, sociale și arhitecturale ale orașului. A desfășurat proiecte de cercetare și a editat cărți și broșuri, contribuind la înțelegerea istoriei și evoluției Bucureștiului.

Printre partenerii media ai Muzeului Național al Țăranului Român se numără şi revista online www.daciccool.ro şi www.accmediachannel.ro.