Aparut probabil undeva in zona cuprinsa intre Georgia, Iran si Egipt, cu mai bine de 6.000 de ani in urma, vinul s-a extins acum vreo 4.000 de ani in lumea cretana si cea greaca. Odata cu propria lor dezvoltare, grecii si-au format puternice rute comerciale, cu legaturi stranse cu cetatile pe care le stapaneau. Datorita lor se poate spune ca s-a extins cultura vitei-de-vie, vinul ajungand legendar in zona sudica a Europei, in special in Italia si Franta, unde climatul si topografia erau ideale pentru cultura strugurilor pentru vin, Vitis Vinifera, caci, asa cum scria Vergiliu, vita-de-vie iubeste dealurile intinse. Aprecierea deosebita pe care vinul a dobandit-o in lumea Greciei antice, deja cu un mileniu si jumatate inainte de Hristos, a facut ca modul de preparare al vinului sa fie descris inclusiv de Homer in diferite pasaje din Iliada si din Odiseea.
Vinul juca in epoca un rol important in comert, dar el era deosebit de apreciat si pentru virtutile lui medicale, fiind deseori prescris inclusiv de Hipocrate. Dar grecii i-au adaugat si diferite ierburi si condimente, atat pentru a-i conferi diferite arome, cat si pentru a-i potenta diferite actiuni terapeutice. Dar tot ei, asa precum aveau sa faca si romanii la randul lor, au introdus obiceiul de a-l bea inmultit cu apa. Este o diferenta importanta fata de traditia dacica. Pentru ca vinul era cel putin la fel de iubit de daci, renumiti pentru podgoriile si vinurile lor. Dar aici vinul nu era baut doar din ulcele si nu era indoit cu apa, ci era baut in special din coarne de bou.
Asa cum se povesteste, se pare ca pe vremea lui Burebista dacii incepusera sa dea semne ca vinul incepe sa se transforme in patima si atunci, la sfatul marelui preot Deceneu, s-a trecut la dezradacinarea vitei-de-vie. Masura s-ar putea sa se fi datorat insa si pasiunii starnite de minunata licoare dacica printre vecini, care nu mai conteneau cu incursiunile lor militare in cautarea mult ravnitului elixir. Dar cu tot efortul de dezradacinare a podgoriilor, romanii aveau sa gaseasca la venirea lor o productie infloritoare de struguri si de vin, astfel ca pe monezile batute in noua provincie au figurat o femeie careia doi copi ii ofereau struguri. Podgoriile reprezentau in continuare un important punct de atractie al Daciei. De altfel, viticultura avea sa se pastreze peste veacuri la mare pret, asa cum este si astazi.
Plasarea Corcovei peste munte de Sarmizegetusa Regia si vechea traditie a viticulturii in Piemontul Motrului ne face de altfel sa credem ca aici aceasta minunata pasiune a vinului, care a adus faima regiunii, nu a apus niciodata de pe vremea marelui Burebista. Este o minune care intr-adevar merita sa fie pastrata. Vinurile noastre va asteapta pentru a va convinge de acest adevar.
