In zona Muresului (judetul Mures), de unde provin eu, este timpul salatelor. Obiceiul nostru este ca in fiecare an in luna martie sa culegem salata de padure de la cel mai mic membru din familie pana la cel mai mare. Cu totii ne adunam, chiar si cu bunicii, si pornim catre padurea din marginea satului, echipati cu plase si cu o bucata de slanina in traista. Ajunsi la locul cu pricina, fiecare isi alege un loc unde sa-si desfasoare activitatea de cules salata. Ne intindem pe o raza de cativa metri.
Dar sa nu va inchipuiti ca noi culegem asa pe liniste. Ei, ce de povesti rasuna din gura bunicilor! Si cu mare nostalgie ne intoarcem in timp, in anii copilarie, aducandu-ne aminte de peripetii. Si povestim, culegem, povestim. Catre final, cand povestile se scurg in graba, bunica ne fredoneaza cu glasul ei subtire cantece populare. Iar noi o intrerupem cu cate-un „hai-hui” sau un refren intreg adaugat de noi. Cu totii intram in acest joc al cantatului, de rasuna intreaga padure a cantece si voie buna. Si uite asa trece o zi la cules de salata. Fiecare isi umpluse plasa si ne indreptam spre casa obositi, dar veseli. (Stefan Gherghely, Foto: Stock.XCHNG)
