Interesul fata de carte pleaca de la formatorii scolii, de la dascali si bibliotecari, si laolalta cu autoeducarea si practicile menite a „specula” inteligenta nativa a romanilor toate converg spre slefuirea generatiei tinere si metamorfozarea in oameni de calitate morala si intelectuala. Cititul a fost, este si va fi una din cele mai eficiente activitatii instructiv-educative si care motiveaza puternic copiii in a-si fructifica talentele si inteligenta atent slefuita de cadre didactice romanesti de prestigiu. Competanta literara romaneasca recunoscuta peste hotare este marturie vie a performantelor invatamantului romanesc.
Rodica Ojog-Brasoveanu, un talent marcant si un nume sonor pe lista „greilor beletristicii romanesti”, mi-a marcat adolescenta. Prinsa in valtoarea evenimentelor din Ungaria, exmatriculata de la toate facultatile din tara, cu aripile frante in 1956, viitoarea maestra a policier-ului – Rodica Ojog-Brasoveanu -, exemplu de tenacitate si determinare, ia taurul de coarne si un pic pe ocolite incepe ascensiunea ireversibila spre un nume si un renume incontestabil: Agatha Christie a Balcanilor. Cu nostalgie retraiesc momentele placute de lectura de-a lungul anilor si sentimente amestecate imi inunda sufletul: admiratie pentru talentul nativ al romancierei, uimire si extaz cand deznodamantul intrece asteptarile. Elemente complexe tes povesti in care sarmul, ironia, suspansul, tensiunea, nuantele, rasturnarile de situatie, umorul rafinat, situatiile hazlii, ilaritatea si stangaciile militienilor contureaza stilul inegalabil al Rodicai Ojog-Brasoveanu. Adrenalina iti circula prin vene, date fiind actiunea deosebit de elaborata, captivanta, complexul de personaje pitoresti, pentru care jocul mintii excentricei si simpaticei batranici Melania este un labirint provocator si introspectiile psihologice sunt complexe.
Din seria subtilelor dueluri Melania Lupu – maiorul Cristescu, 320 de pisici negre este perla exploziva a romanelor politiste ale marii doamne a literaturii politiste. Melania si motanelul Mirciulica sunt prestidigitatorii actiunii, intr-un mixaj perfect drama-umor, in care ineditul, caraghioslacul, riscul si mai ales ritmul te „paralizeaza”, te rupe complet de realitate si intri in iuresul nestavilit al demersurilor imaginatiei Melaniei, pentru care manipularea este o joaca de copii. Ned, Olga, Gino, Ingrid sunt personaje pestrite, corigente in fata imaginatiei, intuitiei si inteligentei Melaniei. Conversatiile subtile cu ea insasi, cu motanul sau cu maiorul sunt inedite. Simbolurile, intamplarile bizare, complici interlopi, un Bucuresti al anului 1975, prafuit de patina timpului, mobilul faradelegilor: Madona de aur, itele incurcate in mod deliberat de dirijoarea Melania sunt parti din farmecul povestii antrenante. Naturaletea Melaniei este asul din maneca scriitoarei.
Va invit sa parcurgeti acest roman in calatoriile dumneavoastra cu trenul si va promit antren, suspans, tensiune si deliciul unei conversatii spumoase, situatii fara iesire, umor si ironie subtila. Va veti indragosti de stilul inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu. Inca ceva: evitati in cel mai fericit mod socializarea cu colocatarii compartimentului: In concediu? Casatorita? Sotul nu vine cu dumneavoastra? Sunteti certati? La ce hotel va cazati? Cat a costat sejurul? Cand va intoarceti?… Nu sunteti deloc comunicativa! Pacat! (Anelia Dogaru Goncea, Foto: Stock.XCHNG)
