E greu acum la varsta de peste 50 de ani sa te trezesti singur, vazand ca nu ai reusit sa realizezi ceva in viata, adica sa intemeiezi o familie, sa ai langa tine o persoana si, de ce nu, copii. E situatia multor burlaci din Romania care, odata cu trecerea timpului, au inteles cat de grea este singuratatea. In fiecare dimineata ma trezesc singur, merg la serviciu, intrebandu-ma pentru cine lucrez, caci nu am pe nimeni. Iar anul acesta, cand ies la pensie, nu am copii, nici nepoti pe care sa-i plimb cu caruciorul, si atunci imi dau seama unde am gresit. Daca am gresit.
Am iubit tara, am iubit Romania, am cutreierat-o, pierzand vremea peste tot. Insa am si castigat ceva, amintirea locurilor frumoase din Romania. Romania mea asa cum este ea de fapt. Caci este o tara frumoasa, cu locuri frumoase de vizitat si cu oameni buni, sufletisti, care au avut rabdarea sa-mi asculte necazurile si care s-au bucurat de fiecare data cand m-am intors in zona lor sa-i vizitez, asteptandu-ma cu masa pusa ca sa nu ma simt un strain, sa nu ma simt singur, sa simt ca romanii sunt alaturi de mine la bine si la greu. De aceea pot spune ca Romania este familia mea.
Romania este tot ce am. (Iosif Gergely, Foto: Stock.XCHNG)
