Astazi doresc sa va scriu despre facultate, care intr-un sistem educational ca al nostru s-a transformat dintr-o selectie a celor mai bune minti si a celor mai capabili studenti in practica in adunatul cat mai multor inscrisi pe metru patrat, indiferent de valoare (cat pe ce si fara BAC), pentru a beneficia de mai multi bani de la stat pentru locuri bugetate sau de multe taxe platite de studenti! Dupa terminarea facultatii te atrag sau te prind in plasa masterului (devenit aproape obligatoriu daca vrei sa faci ceva cu viata ta), iar apoi, cand il termini si pe asta, iti dau un spectaculos sut in fund, dupa ce iti iau si ultimii bani posibili atunci cand scoti diploma! Daca esti bun si vrei mai mult la ei, adica ciclul III, la doctorat, trebuie sa ai ingrozitor de multe pile si sa te fi lingusit 5-6 ani la rand de o serie de profesori, caci, cu adevarat, admiterea nu mai conteaza. Aici se rezuma studiile universitare la noi, iar facultatea la care eu am terminat masterul nu face exceptie!
Toti imi spuneau ca dupa ce am venit de la Cluj, unde am fost licentiata in turism la Geografie, sa dau la master la Silvicultura in Brasovul meu natal ar fi cea mai mare prostie din viata mea, avand in vedere ca facultatea era una dintre cele mai grele din tara acum ceva ani! Dar am facut-o si trebuie sa va spun ca nu regret, dar nu din postura celor doi ani de studii, cat a faptului ca mi-am gasit in sfarsit jumatatea acolo! Am terminat anul trecut si va reamintesc ca la noi greseala mare e ca facultatile nu se mai intereseaza de tine dupa ce termini. (Fara repartitiile de odinioara sau un oarecare ajutor, fie si o trimitere in voluntariat undeva – cred ca statul ar trebui sa ii plateasca separat pentru asta -, sa faca un departament in fiecare facultate pentru asa ceva, pentru continuarea acestui proces normal si asigurarea viitorului prin relatiile facultate – companii sau stat). La noi nu s-a intamplat asta cu nimeni aproape, nici cu mine si nici cu cei care terminasera primul ciclu tot la Silvicultura! Totusi faptul ca am terminat la ei mi-a adus si unele satisfactii de moment, ce-i drept. Excursiile de studii de la Silvicultura sunt fenomenale si noi nu am facut exceptie. Am muncit pentru plecarea noastra, plantand puieti ca niste adevarati silvicultori, undeva pe drumul spre Codlea, si decanul nostru de atunci, prof. dr. ing. Ioan Vasile Abrudan, actual rector al prestigioasei universitati, ne-a promis ca vom avea parte si de distractie. Si s-a tinut de cuvant. Dupa cateva luni am plecat in Oltenia, pe niste calduri ametitoare. Sefii de ocoale de stat sau private s-au intrecut in a face impresie, cu preparate vanatoresti si pescaresti, la cabane detinute o data doar de Ceausescu, cu vin bun, muzica antrenanta si excursii pe cinste. De la Scornicesti la vestitul Caracal si la deserturile din sud impadurite cu salcam si de la o rezervatie de garnita in teren mlastinos pana la un scurt tur al Craiovei, am descoperit o parte noua a tarii, pe care nu o prea stiam. Am ramas impresionata, mai mult negativ din pacate, cand am vazut calitatea oamenilor de acolo, o diferenta destul de mare fata de cei de aici din Brasov, dar am trait zi si noapte intr-o atmosfera de petrecere silvica care nu mi-a fost dat sa o cunosc pana atunci la Cluj. Din punctul asta de vedere, jos palaria pentru colegii mei, care terminasera Silvicultura in mare parte! Am aflat ca exista si un fun part al scolii cand poti imbina teribil de bine practica cu distractia si regret uneori ca s-a terminat totul atat de repede! (Angi Cioaca)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Romania_universitarilor/1]}
