Intr-o vreme cand multi dintre noi stateam acasa si ne indopam cu fel de fel de bunatati, eu am decis ca muntele e mai important! Dar cum a inceput totul… Ca niciodata, anul asta, de Revelion, am avut multe variante pentru a petrece trecerea dintre ani si mi-a fost destul de greu sa aleg, pentru ca stiam ca voi dezamagi multa lume. Sunt o fata activa de felul meu si nu am stare nici in casa, asa ca obiectivul era sa nu stau la indopatul de sarbatori. Pe de alta parte, imi place muntele, iubesc natura si excursiile si Bingo: am avut o astfel de ocazie care a meritat toti banii!
Impreuna cu un grup de prieteni am decis sa ne petrecem Revelionul la poalele Ceahlaului, in Bistra, localitate uitata de lume in munti, langa Bicazul ardelean. Ocazia a fost foarte buna pentru a da jos ce cu siguranta urma sa punem pe noi! Aveam prieteni vanatori si buni bucatari si astfel stiam ca nu vor lipsi bunatatile! Muntele Ceahlau si padurile de brad si molid se terminau cu o mica poienita si o cabanuta frumoasa la poalele sau. Cam izolat ati spune, dar nu mi-e frica de natura, caci fiind brasoveanca am umblat un pic pe unde putini se incumeta. Gerul a fost principalul nostru inamic, dar, cu toate astea, in ziua de 31 decembrie, cand toti stam la caldurica asteptand uratorii, noi am pornit sa urcam pana la Schitul Dochia si a meritat. Am ars multe calorii in excursia dintre ani, iar soarele ne-a fost un prieten fidel. Am gasit izvoare, culmea mai calde decat zapada si gheata inconjuratoare, caci ieseau din pamant, si am putut sa ne potolim setea. Zapada era proaspata pe cararile montane si am putut admira urme de veverite, iepi, pisici salbatice sau lupi. Le-am invatat de la un prieten vanator ca sa le stiu si eu cand voi avea nevoie sa ma descurc pe cont propriu.
Excursia a meritat fiecare banut si secunda din timpul meu, pentru ca nimica nu se compara cu senzatia de a fi sus fara alta lume pe langa tine si a admira natura in linistea alba care te inconjoara si te face sa uiti de greutatile de acasa, de la birou, din viata de zi cu zi. Aici nu mai conta nimic, decat grupul nostru, voia buna si respectul fata de natura!
Ajunsi inapoi la cabana, am reusit sa ne atingem obiectivul unei excursii reusite. Foamea ne-am potolit-o cu o tocana buna de mistret la ceaun, specialitate de departe din Muntii Vrancei, adusa aici, la cateva sute de kilometri, de un prieten bun, iar setae, cu un vin rose bun, de savurai si ultima picatura, luat la troc de la acei localnici truditori, oameni ai muntilor, care faceau bani si din piatra seaca, de la pasune la lapte si branza, de la cultivarea legumelor la vie si prunii din livada!
Nimic nu e mai frumos ca Romania ta, am spus-o si o mai spun de cate ori e nevoie, pana nu ajungi sa cunosti fiecare coltisor si fiecare poveste a oamenilor locului, nu merita, si ar fi pacat, sa pleci in alta parte. Asta e tara mea si o iubesc. Asa ca dragii mei cititori ai revistei online Dacic Cool, pentru voi, fac o invitatie deschisa sa iesiti pe munte, in natura, sa cunoasteti tara cu toate splendorile ei, sa o pastrati si sa o ocrotiti, pe oriunde veti merge! (Angi)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Romania_vazuta_de_pe_munte/1]}
