Nu vom fi niciodată destul de recunoscători faţă de pământul care ne-a dat totul. (Constantin Brancusi)
Suntem romani. Uneori ne laudam radacinile glorioase, istoria bogata si mostenirea culturala. De cele mai multe ori ne comportam de parca ne-ar fi rusine de ceea ce suntem si de ceea ce se petrece aici. Spunem Tara frumoasa, pacat de oameni. Intotdeauna m-a intrigat expresia asta. De ce pacat de oameni? Poate am fost eu norocoasa, insa oamenii pe care i-am intalnit nu se impusca pe strazi, au familii, majoritatea au prieteni vechi de zeci de ani, iar romanul stie sa isi respecte aproapele chiar daca ani de saracie si opresiune ne-au intors unul impotriva altuia.
Iubesc tara asta si va indemn sa deschideti ochii cu adevarat. Munti inalti pana la cer si ape adanci. Mare, rauri, dealuri, campuri, paduri. Istorie de mii de ani. Cultura bogata. Avem o tara frumoasa. Avem si oameni cu suflet frumos. Din pacate, il arata doar celor apropiati. Pentru ca le este frica de cei pe care nu ii cunosc. Ardelenii am observat ca sunt niste oameni de suflet, primitori. Moldovenii sunt oameni veseli, ospitalieri, credinciosi si foarte muncitori. Oltenii au o latura mai taioasa, dar sunt ambitiosi si inteligenti. Isi iubesc locul si nu ezita sa il arate celor ce doresc sa il vada. Totusi tara este separata. Ne place sa ne consideram bucuresteni, ne place sa ne spunem ardeleni, moldoveni, olteni. Suntem insa romani. Avem un trecut comun. Am trecut impreuna peste bune si peste rele. Am luptat alaturi si ne-am mentinut identitatea nationala. Armate au venit si au trecut. Razboaie si conducatori rai, la fel. Avem o credinta comuna. Noi am ramas si vom ramane! (Camy Popa)
