Sunt mamica unui baietel de 1 an si jumatate si in curand, in luna martie, si a unei fetite. Asadar, pentru mine intreaga existenta s-a schimbat radical odata cu nasterea primului meu copil. De atunci, toate gandurile, actiunile si planurile mele si ale sotului meu s-au canalizat asupra lui si a viitorului lui. Suntem parinti tineri, ne crestem copiii singuri, fara nici un ajutor, si de aceea tot ce vrem pe viitor este ca ei sa aiba parte de ce e mai bun, de o educatie adecvata, dar si de libertatea in exprimare.
Ca mama de baiat l-am crescut pana la aceasta varsta dupa ideile si principiile proprii, indiferent ca a fost vorba de ingrijire, alimentatie sau mediu de dezvoltare. Nu vreau sa-l rasfat, dar in acelasi timp vreau sa inteleaga cat de mult il iubesc, cat de mult inseamna pentru mine. Asadar, este un copil foarte sociabil, sanatos, dar cu o personalitate puternica inca de pe acum. Pe viitor as vrea sa practice si ceva sport (cu timpul va alege ce-i place), sa aiba activitati extrascolare, multi prieteni, sa socializeze, sa viziteze cat mai multe locuri, sa fie ambitios si puternic. Vreau sa fiu nu doar mama lui, ci si o prietena cu care sa poata discuta orice. Ca viitoare mama de fetita imi doresc aceleasi lucruri, dar ma simt un pic mai vulnerabila in fata viitoarelor provocari pe care viata i le va rezerva fetitei mele. Sper insa cu rabdare sa reusesc sa fiu mama a doi copii, viitori adulti, fara prejudecati, siguri in fortele proprii si mai ales care vor fi de partea binelui in viata.
Referitor la lumea in care vor trai, nu pot sa sper decat ca va fi o lume mai calma si mai putin ostila, mai prietenoasa si mai curata. Oamenii sa fie mai deschisi la minte si la suflet! (Raluca)