Recunosc ca nu mi-as dori sa traiesc intr-o lume perfecta. Adica ce-ar fi daca maine ne-am trezi intr-un oras fara o frunza pe jos, fara o groapa mica pe sosea, fara praf pe ici, pe colo, fara rufe murdare etc. Suna bine, insa totul ar deveni banal. Am ajunge sa ne plictisim de viata intr-o lume atat de perfecta. La polul opus insa nu ne place sa traim in mizerie, in nesiguranta si in minciuna. Concluzia este ca trebuie sa existe un echilibru in toate. Din pacate, oamenii au devenit prea indiferenti cu ceea ce se intampla in jurul lor, arunca hartii pe jos gandindu-se ca nu vor mai trece curand pe acolo, asa ca nu le pasa ce fel o sa arate locul respectiv, ba, mai mult, zilele trecute am fost in parcul din oras si am vazut un morman de gunoaie aruncate langa un cos de gunoi gol. Cineva le strangea intr-adevar, cu mana, si le punea intr-un sac mare de plastic.
M-am gandit mult timp ce-a fost in capul celor care au aruncat gunoaiele langa cos. Poate unul a aruncat si nu a nimerit cosul… bun, putea sa ia gunoiul si sa-l puna unde trebuie… nu a facut-o. Al doilea s-a gandit probabil ca ce rost are sa mai arunce in cos cand deja e un gunoi langa, dar de ce nu o fi luat gunoiul si sa-l puna el la cos impreuna cu gunoiul lui? Cred ca la asta se gandea si omul care strangea fara nici o jena gunoaiele uitandu-se spre urmatorul cos la fel de gol. In fine, trecand peste aceasta nemultumire, imi vine in minte alta despre o doamna care, dorind sa ajunga mai repede la o farmacie, si-a lasat superba masina parcata chiar in statia de autobuz. Ce conteaza ca acolo trebuie sa opreasca un mijloc de transport? Ce conteaza ca o sa blocheze circulatia pentru cateva minute, doar ea e sotia cuiva influent si nu o sa aiba nimeni curajul sa-i spuna ceva si, chiar daca i-ar spune, ea macar si-a rezolvat treaba. 
Culmea e ca tocmai ei, cei care fac asemenea lucruri, se duc in strainatate si ne critica pe noi, romanii, ca nu ne mai schimbam nici intr-o mie de ani.
Cu toate astea, eu chiar sunt optimista, cred ca lucrurile nu vor ramane asa. De fapt, la noi in oras chiar s-au schimbat multe in ultimii ani. Si am vazut de asemenea multe locuri care m-au impresionat intr-un mod placut. Chiar si locuri care sunt neschimbate de secole si au frumusetea lor pura. Cel mai mult ii indragesc pe batrani. Ador sa stau de vorba cu ei si sa le ascult povestile de o viata. Ei sunt cei care imi dau incredere: Lasa mama ca si noi am fost tineri si am facut asa si asa… Cine a spus vorba Cine n-are un batran sa si-l cumpere stia ce spune. Ii apreciez de asemenea pe cei care lupta impotriva anumitor cauze. Anul trecut am intalnit astfel de tineri care imparteau fluturase pentru a strange voluntari care trebuiau sa mearga sa curete un crang din apropierea orasului. M-au impresionat si m-am bucurat cand am citit apoi ca munca lor a dat rezultate.
Mi-as dori ca Romania de maine, Romania in care vor trai copii mei, sa aiba numai oameni de calitate, ca sa nu mai intalnim pe acel muncitor care aduna gunoaiele de unde nu trebuie sau pe acei tineri care sunt nevoiti sa faca munca de voluntariat. (Laura Ciobotaru)
