Ieri, 11 septembrie, am fost la Tebea, loc sfant pentru romani! Cred ca Avram Iancu este Sfantul Motilor care ocroteste Romania alaturi de ceilalti ocrotitori ai romanilor! De asemenea, Imnul National „Desteapta-te, romane!” cred ca este nu numai un simbol romanesc, ci si sinteza istoriei romanilor si trebuie sa ni-l amintim de fiecare data cu patriotism. Consider ca hotararea ministrului Daniel Funeriu este de remarcat, deoarece intonand imnul la inceputul fiecarei zile de scoala, ne vom aminti ce inseamna sa fii roman! Imnul nostru national exprima dorintele si visele inaintasilor nostri pe care ii cinstim si intonand imnul! Avram Iancu si Imnul National sunt, pentru mine, Romania, deoarece ne amintesc ceea ce avem de facut ca popor, ca natiune! (Ionela Cristina Mates, Foto: Stock.XCHNG)
Imnul National al Romaniei
Desteapta-te, romane, din somnul cel de moarte,
In care te-adancira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.
Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste maini mai curge un sange de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian!
Inalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi in stane,
Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii!
Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Romana natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viata-n libertate ori moarte!” striga toti.
Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi, patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana, sa fim pururea frati!
O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-si azi mana d-ajutori,
Si blastama cu lacrami in ochi pe orisicare,
In astfel de pericul s-ar face vanzatori!
De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vara cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne de Domnul ca vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!
Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!
Preoti, cu crucea-n frunte caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfant.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’pamant!
